Regina Elizabeta I

Trimis la data: 2003-11-20 Materia: Istorie Nivel: Gimnaziu Pagini: 3 Nota: / 10 Downloads: 3300
Autor: Violeta Sarbu Dimensiune: 11kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Regina Elizabeta I a demonstrat că şi o femeie poate guverna Anglia la fel de bine precum un bărbat. În timpul îndelungatei ei domnii, regina - foarte populară - a condus ţara printre numeroase pericole şi a respins cu succes ameninţarea spaniolă. Poreclită „Glorioasa” sau „Regina Virgină”, Elizabeta a fost fiica regelui Henric al VIII-lea, o personalitate foarte puternică pe care ea l-a luat drept model. Sub „virtuţile regeşti” cu un simţ diplomatic feminin, pentru a apăra ţara de inamicii politici interni şi externi.

Regina Elizabeta I
Regina Elizabeta I a demonstrat că şi o femeie poate guverna Anglia la fel de bine precum un bărbat. În timpul îndelungatei ei domnii, regina - foarte populară - a condus ţara printre numeroase pericole şi a respins cu succes ameninţarea spaniolă.
Poreclită „Glorioasa” sau „Regina Virgină”, Elizabeta a fost fiica regelui Henric al VIII-lea, o personalitate foarte puternică pe care ea l-a luat drept model. Sub „virtuţile regeşti” cu un simţ diplomatic feminin, pentru a apăra ţara de inamicii politici interni şi externi.
Era elizabetană, adică partea a doua a secolului XVI, este una dintre cele mai palpitante epoci din istoria Angliei. Renaşterea engleză a luat amploare; poezia, dramaturgia şi muzica înfloreau. În această perioadă au scris dramele englezeşti cele mai renumite de William Shakespeare şi Cristopher Marlowe. Edmund Spencer şi Sir Philip Sydney sunt enumeraţi printre cei mai mari poeţi englezi.
Vestiţii marinari englezi, Francis Drake, Walter Raleigh, Mathew Frobisher, Humphrey Gilbert şi Richard Greenville, în afara călătoriilor europene, erau în căutarea unor teritorii noi, şi s-au întors cu bogăţii fabuloase din coloniile spaniole. Deşi Elizabeta nu a trecut niciodată Canalul Mânecii, ea a încurajat întotdeauna marinarii spre aventuri îndrăzneţe.
Când în 7 septembrie 1533, a venit pe lume în palatul de la Greenwich Elizabeta Tudor, regele Henric a fost inconsolabil deoarece îşi dorise foarte mult ca urmaş un băieţel. Dorinţa era atât de puternică încât divorţase de prima nevastă, Chaterine de Aragonia, deoarece şi aceasta îi născuse numai o fetiţă, Maria.
Mama Elizabetei, Ana Boleyn fusese o curtezană. Când Papa a refuzat să desfacă căsătoria cu Chaterine de Aragonia, Henric a întrerupt legătura cu biserica catolică şi a întemeiat biserica anglicană, al cărei conducător suprem a fost chiar el. După aceasta şi-a aprobat propriul divorţ şi recăsătorirea.
Deşi la început a iubit-o sincer pe Ana Boleyn, afecţiunea lui nu a fost durabilă. După nici trei ani a decis că se va descotorosi de Ana. A acuzat-o de trădare şi de adulter. Deşi acuzaţiile erau false, femeia a fost condamnată şi decapitată în mai, 1536. Următoarea soţie a fost Jane Seymour, o altă curtezană. Ea a murit cu câteva săptămâni după naşterea fiului lor, Edward.
Henric s-a însurat de şase ori în total. Pe a patra soţie, prinţesa germană Ana de Kleve a părăsit-o deoarece a considerat-o foarte urâtă. A cincia oară s-a însurat cu o femeie frumoasă şi tânără, dar aceasta a avut o relaţie cu nobilul Thomas Culpepper, şi pentru aceasta a avut soarta Anei Boleyn, fiind decapitată. Ultima soţie a lui Henric, Chaterine Parr, a trăit mai mult decât soţul ei.
Elizabeta şi-a petrecut copilăria la ţară, departe de curtea londoneză. Împreună cu fratele ei vitreg, a beneficiat de o educaţie deosebită. Viaţa lor paşnică a fost întreruptă de moarte tatălui în 1547, după care a ajuns pe tron Edward. Edward al IV-lea era un băiat fragil, bolnăvicios şi a murit cu şase ani mai târziu, la vârsta de 15 ani. L-a urmat pe tron Maria, fata mai în vârstă a lui Henric. Maria era romano-catolică şi a readus biserica anglicană sub autoritatea papală. Protestanţii însă erau adepţii unei biserici independente de Roma. Elizabeta, care era protestantă, era urmaşa imediată la tronul Angliei.
Când s-a aflat că Maria vrea să se mărite cu moştenitorul tronului spaniol, catolicul Filip, a izbucnit o rebeliune protestantă sub conducerea lui Thomas Wyatt. Elizabeta a fost acuzată de sora ei vitregă de sprijinirea revoltei, acest lucru costând-o aproape viaţa. A fost ţinută prizonieră timp de două luni în temniţa din Turnul Londrei. După eliberare a fost exilată de la curtea regală şi din Londra.
Cu timpul, Maria a devenit din ce în ce mai nepopulară. Ea a trimis peste 300 de protestanţi la rug deoarece nu au tăgăduit credinţa şi nu s-au convertit la catolicism. Poporul o numea „Maria sângeroasa” (Bloody Mary). Când a murit în 1558, majoritatea englezilor a primit vestea cu bucurie. Căsătoria Mariei cu Filip nu a fost binecuvântată cu copii, astfel Elizabeta a devenit regină. Data încoronării ei, 17 noiembrie, a rămas încă mult timp sărbătoarea naţională a Angliei.
Elizabeta a tras învăţăminte din domnia scurtă a Mariei. A devenit foarte prudentă faţă de orice extremism religios, fie acesta protestant sau catolic. Şi-a dat seama ce incoveniente pot să apară dacă se căsătoreşte cu un prinţ sau domnitor străin. Maria s-a întâlnit rar cu soţul ei spaniol, totuşi a implicat ţara într-un război costisitor şi fără sens împotriva Franţei, din care a avut numai de pierdut.
Elizabeta a condus ţara cu ajutorul parlamentului şi al Consiliului Secret. Consilierii şi membrii parlamentului au ajutat-o cu sfaturi, dar deciziile le-a lut singură. Printre primele măsuri, l-a numit pe William Cecil, cel care ulterior a devenit Lord Burghley, prim ministru. Cecil a servit regina timp de patruzeci de ani.
Toată lumea a crezut că Elizabeta se va mărita şi va avea copii. Deşi a flirtat cu mai mulţi bărbaţi, nu l-a ales pe niciunul ca soţ. Poate că nu a dorit să împartă conducerea ţării cu un rege.
Noua regină a fost o protestantă moderată. Era de acord cu desprinderea de Papă, dar a rămas fidelă mai multor obiceiuri şi simboluri catolice, de exemplu crucea. La începutul domniei a decretat o lege conform căreia biserica anglicană şi-a recăpătat statutul independent (Church Settlement) şi totodată a stabilit că regina este capul bisericii, „guvernatorul superior”. S-a tipărit o carte nouă de rugăciuni care a unificat diferitele principii protestante. În 1563, învăţăturile bisericii anglicane au fost sintetizate în 39 de articole.
Elizabeta a condus biserica anglicană astfel încât principiile stabilite de ea au rămas valabile până în zilele noastre.
Biserica ei era atacată vehement în timpul domniei atât de catolicii din Roma, care se bucurau şi de sprijinul Franţei şi al Spaniei, precum şi de puritani, adică protestanţii cei mai riguroşi, care doreau purificarea completă a bisericii de simbolurile şi obiceiurile papale.
La începutul domniei, în primii zece ani, Elizabeta a reuşit să întreţină relaţii relativ bune atât cu Francezii cât şi cu spaniolii, dar cu timpul aceste relaţii s-au deteriorat. Atât în Franţa cât şi în Spania existau grupări protestante care s-au adresat Angliei pentru ajutor împotriva domnitorilor lor catolici. Deşi Elizabeta şi Cecil nu doreau să îndeplinească aceste cereri, alţi membri ai Consiliului Secret, ca Sir Francis Walsingham şi contele Leicester sprijineau cu entuziasm protestanţii străini.
Regina scoţiană, Maria Stuart a dat multă bătaie de cap Elizabetei. Maria era ruda cea mai apropiată a reginei din partea tatălui, deoarece aceasta era strănepoata regelui Angliei, Henric al VII-lea, bunicul Elizabetei. Acest fapt însemna că dacă moare fără urmaşi, Maria îi urma la tron. Maria era romano-catolică şi din punctul de vedere al bisericii catolice, ea era domnitoarea legală a Angliei, deoarece căsătoria părinţilor Elizabetei nu era recunoscută de Papă, deci nici domnia ei nu era legitimă. Elizabeta a avut de a face în mai multe rânduri cu comploturi care aveau ca scop înlăturarea ei de pe tron şi încoronarea Mariei.
Relaţia între Anglia şi Spania s-a tensionat treptat. Elizabeta a permis marinarilor olandezi să acosteze în porturile englezeşti. Mai mult, chiar marinarii englezi s-au aventurat din ce în ce mai des în apele teritoriale spaniole din Lumea Nouă. John Hawkins a fost primul englez care a transportat sclavi din Africa de Vest în coloniile spaniole din vestul Mării Caraibelor. Când în portul San Juan d’Uloa a fost înconjurat de spanioli, împreună cu compatriotul său Francis Drake, abia au reuşit să scape lăsând în urma lor o flotă mică, majoritatea ei pierzându-se. Drake şi-a luat revanşa ulterior pentru această înfrângere prin numeroasele atacuri îndrăzneţe asupra vaselor spaniole. Elizabeta a fost criticată vehement pentru pirateria „dracilor marini” englezi, de fostul ei cumnat, Filip, ajuns între timp regele Spaniei.
În 1568, revolta protestanţilor scoţieni a obligat-o pe regina Maria să abandoneze tronul şi să se refugieze în sudul Angliei, lăsând în urmă fiul ei nou născut, Iacob.
Elizabeta, în loc să o ajute, a întemniţat-o şi a ţinut-o prizonieră timp de 20 de ani. Între timp, fiul ei, Iacob a ajuns pe tron, a ...

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2019 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2019 Evaluare Nationala 2019 Ultimele informatii despre evaluare nationala
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles