• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Vezi toate materiile

Home : Referate Arte plastice : Renasterea - arhitectura, scupltura, pictura, muzica

Renasterea - arhitectura, scupltura, pictura, muzica

Renaşterea este o epocă în istoria Europei care cuprinde, în linii generale, sec. XIV - XVI, în perioada începutului destrămării feudalismului şi a apariţiei capitalismului. Renaşterea a început în Italia, unde au apărut mai întâi germenii relaţiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curând sau mai târziu, în sânul orânduirii feudale, cunoscând deosebiri de la o ţară la alta, în funcţie de etapa istorică respectivă şi de situaţia specifică, de tradiţie etc.

Renaşterea a dus la o schimbare a valorilor umane – un avânt de energie şi de încredere în potenţialul uman – care a avut numeroase consecinţe. Printre cele mai spectaculoase consecinţe se pot enumera înflorirea artelor şi noua viziune asupra rolului artelor şi a artiştilor în viaţa societăţii.

Renaşterea a început în Italia, deoarece era cea mai bogată ţară din Europa şi era posesoarea unei îndelungate tradiţii artistice. Avea multe oraşe independente, înfloritoare economic, populate cu comercianţi şi bancheri nerăbdători să-şi vadă numele imortalizat în diferite portrete comandate, în palate noi care se construiau sau în capelele somptuoase ale familiilor.

În Italia, Renaşterea cuprinde următoarele perioade: Prerenaşterea (sec. al XIV-lea), Renaşterea timpurie (sec. al XV-lea), Renaşterea deplină ( 1500 – 1530), Renaşterea târzie (sfârşitul sec. al XVI-lea) şi are următoarele centre principale: în sec. al XV-lea numeroase şcoli locale la Florenţa, Siena, Veneţia, Padova, Urbino etc., iar în sec. al XVI-lea la Roma şi Veneţia.

Arhitectura
In arhitectură, artele plastice şi decorative, stilul Renaşterii a apărut întâi în Italia în sec. al XV-lea. În concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat după modelul operelor clasice greco – romane, au deţinut un rol hotărâtor.Inlocuirea viziunii fantastice a lumii, corespunzătoare concepţiilor medievale, cu cea a unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structură a imaginilor artistice şi orientarea lor spre oglindirea realităţii obiective şi concrete, spre figurarea spaţiului real.

Cunoaşterea artistică şi cea ştiinţifică se împletesc în activitatea multor creatori de seamă (L.B. Alberti, Leonardo da Vinci, A. Dürer ş.a.). Încercând să pătrundă legile frumuseţii (de structură,proporţii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea ştiinţelor ajutătoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistică etc). În aprecierea operelor de artă, principalele criterii aveau în vedere claritatea, echilibrul şi armonia ansamblului.

În epoca Renaşterii, rolul artistului a evoluat de la cel al meşteşugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semnează opera. Arhitectura Renaşterii se caracterizează prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontală şi zidurile pline. În sec. al XV-lea s-au adoptat (prin renumiţii arhitecţi L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc.

În sec. al XVI-lea s-a dezvoltat tema planului central cu elevaţie piramidală (D. Bramante, Michelangelo), desăvârşindu-se compoziţia ritmică a faţadelor (ex. palatul Pitti din Florenţa). În timp ce arta gotică stăpâneşte nordul Europei până la sfârşitul secolului al XVI-lea, arhitecţii italieni creează o arhitectură nouă. Italia nu a fost copleşită de influenţa gotică, iar tradiţia antică s-a menţinut în stare latentă mai puternic decât în alte ţări. De aceea, trecerea de la arhitectura medievală la arhitectura Renaşterii s-a făcut într-un timp foarte scurt.

Unul dintre cei mai mari arhitecţi ai Renaşterii timpurii a fost Filippo Brunelleschi (1377-1446). A studiat monumentele antice care i-au influenţat pe mulţi arhitecţi şi oameni de ştiinţă. Multe din elementele arhitecturii clasice (coloane, padimente triunghiulare, arcade rotunde şi domuri) au început să fie utilizate.

Aceste influenţe s-au făcut simţite în arhitectura multor clădiri şi ele au continuat până în zilele noastre. Cea mai renumită lucrare a lui Brunelleschi este cupola bisericii Santa Maria del Fiore, proiectată în anul 1420, o mare realizare inginerească, datorată în mare măsură tehnicilor romane pe care artistul le-a studiat.