• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Romanitatea romana

Etapele romanizarii: Cucerirea Daciei a fost pregătita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ care a făcut posibila transformarea acesteia in provincie romana. Procesul de romanizare a avut loc in trei etape: Prima fiind cea preliminară 102. cand Dacia pierdea BANATUL, OLTENIA si o parte din MUNTENIA A doua faza este romanizarea propriu-zisa care s-a făcut masiv.

La 11 august 106 dacia este proclamata provincie romana cu capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa . Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 46 d Hr. A treia etapa este după 271, după retragerea aureliană. Pe teritoriul Daciei a rămas o populaţie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunăre s-au retras doar armata si administraţia. Factorii romanizarii

Procesul de romanizare a început cu oraşele, unde romanii predominau . În relaţiile cu administraţia, cu armata, cu coloniştii, dacii au început a desprinde limba latină. Negustorii şi meşteşugarii erau profesional obligaţi să invete limba latina . Altfel, n-ar fi putut să-şi continue afacerile.

Administratia Daciei era condusa dupa modelul roman fiind impartita in provincii condusa de prefecti vorbitori de limba latina.Se mai adaugă şi moda, spiritul de imitaţie care, în toate vremurile şi la toate popoarele, a găsit adepţi. Mai încet s-a desfăşurat procesul de romanizare la sate. Aici dacii formau majoritatea poporului. Cu vremea însă, au început să se aşeze şi romanii în sate.

Venea câte un colonist, îşi făcea o aşezare sau o villa, împrejurul căreia se ridicau alte aşezări ale muncitorilor, până ce villa ajungea un adevărat vicus sau pagus, adică un sat care purta, de cele mai multe ori, numele întemeietorului.

Muncitorii daci care lucrau pe moşiile acestor colonişti, au început să înveţe limba latină. Le folosea şi pentru a se înţelege cu autorităţile, cu perceptorii, cu funcţionarii administrativi, cu toţi cei care reprezentau statul. Un rol important l-au avut si veteranii care dupa terminarea stagiului de 25 de ani primeau cetatenie romana ,un lot de pamant si o suma de bani ,isi intemeiau pe teritoriul Daciei familii mixte si romaneau in provincie.

Crestinismul s-a raspandit in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic din sec IV in limba latina.In 313 Constantin cel Mare ridica crestinismul la rang de religie de stat,fara a interzice celelalte culte pagane. Prima dovada crestina este DONARIUL de la BIERTNAM cu inscriptzia ,,EGO ZENO VIUS VOTUM POSUI” La Histria sec IV intalnim o inscriptzie despre un decebalus crestinat si ca prima Basilica crestina se afla la Niculitel.

Crestinismul s-a raspandit in Dacia latina,unele dintre cuvintele latine sunt : basilica=biserica , domine-deus = Dumnezeu , cristiamus-crestini , domenica = Duminica , crux = cruce , augetus = inger. Poporul roman si limba romana s-a format intr-un process istoric de lunga durata care reprezinta etnogeneza. Etnogeneza (din greacă, etnos înseamnă "popor", genesis - "naştere")

Strat dacic in ansamblul său, acest fond de cuvinte – substantive, adjective, verbe, adverbe – denumesc o mare diversitate de obiecte, stări, fapte acţiuni, fenomene. Aceşti termeni privesc o arie foarte largă, începând cu corpul omenesc (buză, ceafă, grumaz, guşă), cu familia (copil, prunc, zestre), cu locuinţa (vatră, cătun), cu îndeletnicirile agricole, păstoreşti, viticole şi piscicole (mazăre, ţarină, baci, mânz, strungă, ţarc, urdă, butuc, curpen, strugure, baltă, gard), cu mediul fizic (măgură, mal), cu flora (brad, copac), cu fauna (balaur, barză, mistreţ, şopârlă, viezure).