Romanul Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi

b)Opera:personajul-narator înlocuieşte naratorul omniscient, în consecinţă drama de conştiinţă dobândeşte autenticitate ( autenticitate=condiţie esenţială a originalităţii, implică refuzul schematismului psihologic şi al problematicii sociale, presupune sinceritate absolută, anticalofilie);

analiza psihologică este favorizată de utilizarea convenţiilor epice: jurnalul intim, corespondenţa, memoriile, autobiografia;cronologia este înlocuită cu acronia, nu mai sunt respectate principiile cauzalităţii şi coerenţei;sunt alese spre analiză evenimente din planul conştiinţei, iar din exterior fapte aparent banale, dar semnificative pentru personajul-narator.

c)Cititorul:se identifică cu personajul-narator;are acces la intimitatea personajului-narator, mai ales când îi poate citi jurnalul de creaţie.

3.Geneza:1929 - se anunţă în revistele vremii publicarea de către Camil Petrescu a unui roman intitulat provizoriu Proces verbal de dragoste şi de război sau a două romane intitulate Ultima noapte de dragoste şi Romanul căpitanului Andreescu;1930 - romanul apare cu titlul definitiv;1931 - romanul primeşte Premiul Naţional pentru Proză;
în roman sunt transfigurate elemente reale: bătălia cu flori de la şosea, detalii despre luptele din primul război mondial.

4.Construcţia romanului
-aspecte caracteristice: acronie, dilatarea timpului real, atenţia acordată faptului banal, reproducerea unor documente;
-mare libertate a formei: digresiuni, rupturi de ritm narativ, refuzul stilului căutat (anticalofilia);

-analepsa=evocarea ulterioară a unui eveniment petrecut anterior, cu rolul de a completa perspectiva asupra unui personaj, fapt etc.;
-2 cărţi (părţi) - 13 capitole;
-2 teme: dragostea şi războiul;
-2 planuri: interior / exterior;
-perspectiva narativă din care se prezintă evenimentele este auctorială, aparţine personajului-narator, este interioară, subiectivă;
-personajul-narator este narator necreditabil, pentru că, intenţionat sau involuntar, oferă o perspectivă subiectivă asupra celor relatate;

-romanul subiectiv este în acest caz nu atât prezentarea unor fapte ce conduc la instituirea monografiei unei lumi, cât mai ales prezentarea evoluţiei unui sentiment, a unei idei;

-relativismul domină viziunea artistică în romanul de analiză; el provine din maniera în care personajul-narator se raportează la cele prezentate, caracterizată prin: subiectivitate, luciditate, îndoială, ezitare, imposibilitatea de a conchide, fragmentarism, discontinuitate;
-tehnici de realizare a analizei psihologice specifice romanului subiectiv: introspecţia, monologul interior, memoria involuntară.