• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Vezi toate materiile

Home : Referate Istorie : Sfatul Tarii

Sfatul Tarii

Secole de-a rîndul Basarabia a făcut parte din Moldova. Interesele statelor mari adesea au neglijat demnitatea popoarelor mici. Aşa s-a întîmplat că la 1812 Basarabia a fost ruptă din trupul Moldovei în rezultatul negocierilor imorale ruso-otomaneşi anexată la Rusia. Aproape 10 ani Basarabia s-a bucurat de o anumită autonomie, administrare internă laică şi bisericească, juridică şi culturală, apoi a devenit o gubernie rusească şi supusă unei colonizări masive aspre, în special unei rusificări intense.

Cu toate că Basarabia era marginalizată în viaţa politică, economică şi socială a imperiului rus, ideea luptei pentru limbă, drepturi cetăţeneşti circula printre tineretul studios. Încă din 1898 studenţii basarabeni din universităţile ruseşti se organizau în asociaţii pentru trezirea conştiinţei naţionale şi cultivarea limbii moldoveneşti. Mişcarea tineretului studios ia amploare după revoluţia rusă din 1905. În Chişinău seminariştii au alcătuit o petiţie semnată de peste 320 persoane. Printre ei erau Alexei Mateevici (viitorul clasic al literaturii moldoveneşti, elev în clasa a III-a) şi Gheorghe Stîrcea (se crede că el a participat la alcătuirea petiţiei).

La 24 mai 1906 la Chişinău apare de sub tipar primul ziar românesc “Basarabia” cu sprijinul şi povaţa lui C.Stere (şi participarea chiar). Ziarul descria starea din provincie, care nu era deloc liniştită. Numai în 1906 au avut loc tulburări ţărăneşti în 66 de sate. “ Nu vă pot spune, - zicea dl. Ion Inculeţ într-o cuvîntare, - cîtă bucurie, cîtă satisfacţie avem noi colaboratorii acestui ziar, cînd vedem la iarmaroace grupuri de ţărani care şedeau jos pe iarbă şi ascultau cum unul din ei mai cărturar le citea „Basarabia” ”.

O parte din tineretul basarabean s-a grupat în jurul colegiului de redacţie alcătuit din Emanuil Gavriliţă (avocat), Vasile Harta (profesor), Ion Pelivan (jurist), Nicolae Popovschi (istoric) şi Nicolae Frolov. La ziar au colaborat Pan. Halippa, Alexei Mateevici, Mihail Vîntu, N. Stîrcea, fraţii Inculeţ şi alţii. Cu excepţia d-lui Gavriliţă toţi erau tineri ce se ridicară din rîndurile răzăşimii, clerului şi tîrgoveţilor.

O altă grupă de tineri, reprezentanţi ai vechii boierimi, se grupase în jurul lui Pavel V. Dicescu. Ascultînd glasul vremii ei au revendicat într-o broşură drepturi naţionale pentru moldoveni, respectarea limbii lor în şcoală şi în biserică. Din gruparea lui Dicescu făceau parte Paul Gore, Vladimir Herţa, M. Fiodoriu, Vasile Anghel, T.M.Suruceanu.

În 1912, printr-o scrisoare, Ion Pelivan (numele căruia îl poartă azi satul meu natal) îşi invita prietenii săi din Chiev să se întoarcă în Basarabia pentru a se pune în serviciul cauzei naţionale. Cenzura rusească a aflat conţinutul scrisorii şi Ion Pelivan a fost nevoit să iasă din magistratură. Arhimandritul Gurie a fost exilat din Basarabia. Înaintaşii mişcării naţionale Alexandru şi Vasile Ouatu, Vasile Maho, Nicolae Siminel, N. Berdiş, N. Popovschi, V. Hatra şi alţii avîndu-l în frunte pe Ion Pelivan (pe care îl considerau părintele ideii naţionale româneşti în Basarabia) au suferit mult pentru convingerile lor politice şi naţionale, însă nu s-au dezis de crezul lor.

La cîţiva ani după închiderea ziarului „Basarabia” în mai 1913 apare la Chişinău revista lunară „Cuvînt Moldovenesc”, iar mai tîrziu şi un ziar cu acelaşi nume sub protecţia marelui naţionalist basarabian Vasile Storescu. Director era P. Halippa, redactor responsabil N.Alexandri. Colaboratori ai acestei opere literare şi naţionale au fost Simion Murafa, Daniel Ciugureanu, Mihail Minciună, Tudor Roman, Ion Buzdugan. În unul din numerele sale “Cuvîntul Moldovenesc” vorbea de duhul de primenire a vieţii “care de la o vreme domneşte în împarăţia rusă”.

În februarie 1917 în Rusia are loc o revoluţie care a zdruncinat din temelie sistemul monarhist. Popoarele alogene (care suportaseră jugul ţarist) căutau să se organizeze cît mai repede pentru a-şi croi o viaţă nouă. Aşa fac finlandezii, estonienii, letonienii, lituanienii, polonezii, ucrainenii, georgienii şi alte popoare. Aşa fac şi basarabenii. În multitudinea de organizaţii şi partide, în atmosfera libertăţilor politice proclamate de revoluţia democratică din februarie, ideea autodeterminării prinde tot mai mult rădăcini.

Fruntaşii mişcării naţionale din Basarabia au fondat la 3 aprilie 1917 Partidul Naţional-Democrat, a cărui preşedinte de onoare a fost desemnat Vasile Storescu. P.N.D. revendica autonomia ţinutului, folosirea limbii române în toate domeniile, soluţionarea problemei agrare şi altele. În programul acestui partid se prevedea înfiinţarea unui parlament al provinciei, care să întocmească legi pentru viaţa internă, dobîndirea drepturilor cetăţeneşti şi naţionale pentru moldovenii din Basarabia şi de dincolo de Nistru. Dar la această vreme problema dreptului la autodeterminare n-a fost pusă, deoarece această idee ar fi fost calificată ca intenţie de separatism şi n-ar fi fost susţinută de reprezentanţii altor organizaţii.

În primăvara anului 1917 au avut loc un şir de foruri, la care fruntaşii mişcării naţionale propagă ideile Partidului Naţional Moldovenesc. Aşa:
1.La 11-13aprilie 1917 are loc primul congres al învăţătorilor de toate naţionalităţile (nemţi, greci, bulgari,moldoveni, evrei etc.)
2.La 25 aprilie 1917 s-a întrunit la congres clerul din Basarabia.
3.La 1 mai –congresul învăţătorilor din oraşul şi judeţul Chişinău şi a reprezentanţilor Zemstvei Guberniale.
4.La 7 mai – congresul învăţătorilor din Bălţi.
5.La 20 mai – primul congres al studenţilor moldoveni.
6.La 28 mai – primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia.

Ideile Partidului Naţional Moldovenesc se propagau prin cuvîntările reprezentanţilor lui ce asistau la aceste congrese, cît şi prin multe broşuri scrise în mod popular. De exemplu: Ion Pelivan “Adunarea întemeetoare”, T.Ioncu “ Autonomia Basarabiei şi Republica democratică federativă rusească” şi altele. Astfel ideile naţionale încep să pătrundă din ce în ce mai mult în mase.

Mişcarea pentru autonomia Basarabiei a luat o amploare mai mare ca reacţie la pretenţiile Radei Ucrainene din 18 iulie 1917, în sensul că Ucraina se întinde de la Carpaţi pîină la Caucaz. Avînd în vedere situaţia internaţională, faptul că România nu mai era neutră ci intrase în război de partea Antantei şi că la această perioadă o bună parte a ei era ocupată de trupele Puterilor Centrale, Frontul Român trecea în apropierea Basarabiei.