Sida

Trimis la data: 2002-06-11 Materia: Medicina Nivel: Liceu Pagini: 4 Nota: / 10 Downloads: 21074
Autor: Andrei Dimensiune: 14kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
După descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost învăluita in confuzii si speculaţii, cauzând daune grave. Pentru prevenirea răspândirii acestui „ucigaş” este necesara o informare corecta. In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au început sa observe o creştere treptata a numărului de pacienţi ce sufereau de o boala noua si misterioasa.
Raporteaza o eroare

După descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost învăluita in confuzii si speculaţii, cauzând daune grave. Pentru prevenirea răspândirii acestui „ucigaş” este necesara o informare corecta.
In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au început sa observe o creştere treptata a numărului de pacienţi ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta împotriva germenilor. Prin urmare, aceştia mureau datorita unor diverse boli infecţioase, cum ar fi pneumonia.
Pacienţii nu avuseseră aceasta boala la naştere, ci se părea ca o contactaseră intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afecţiuni, ci o serie întreaga de simptome si infecţii. Se părea ca principalul efect al bolii era slăbirea sau distrugerea sistemului imunitar.
In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afecţiuni ce tind sa acţioneze împreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adică Sindromul Imunodeficienţei Dobândite.
Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. după modul de răspândire si alţi factori, medicii au dedus ca boala nou-apăruta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus.
Prin 1983, oamenii de ştiinţa din SUA si Franţa au descoperit, independent, viruşi despre care se credea ca provoacă SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism – la gat, sub braţe si in zona stinghiei.
Cercetătorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. După mai multe controverse privind numirea viruşilor si care echipa de cercetători ii identificase prima data, viruşii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, aceştia au fost denumiţi HIV, adică Virusul Imunodeficienţei Umane.

Cercetări asupra virusului HIV
Din când in când apar păreri conform cărora virusul HIV nu provoacă SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declanşează atât HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de ştiinţa si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA.
Cercetările intensive începute in anii ’80 au făcut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercetătorii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Aceştia se modifica continuu, făcând dificila producerea de vaccinuri.

Viruşii si HIV
Viruşii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de viruşi se pot afla pe vârful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, răcelile si gripa, sunt provocate de viruşi. Un virus tipic prezintă o porţiune centrala, sau miez construita din ADN – acid dezoxiribonucleic. Acesta stabileşte genele unui virus – codurile chimice necesare construirii mai multor viruşi identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un înveliş asemănător cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul pătrunde in celula gazda, adaugă genele sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, aceşti viruşi ies din celula-gazda, omorând-o,si sunt pregătiţi sa infecteze si alte celule.
HIV este un virus neobişnuit, aparţinând unui grup de viruşi denumiţi retrovirusi. Aceştia nu conţin ADN. In schimb prezintă ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru înmulţirea viruşilor.
In comparaţie cu alţi viruşi, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravieţui in afara organismului, departe de căldura si lichide, si prin urmare nu se găseşte in aer. Aceasta înseamnă ca oamenii nu se pot infecta inspirându-l. in condiţii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, strănuturi, insecte, ca muşte si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacâmurilor, sau a altor obiecte.

Cum se transmite virusul HIV?
HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicând schimbul de sânge sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci când sângele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sânge sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include relaţiile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp.
A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate pătrunde in sângele copilului înainte ca acesta sa se nască, când se dezvolta in uter, sau in timpul naşterii.
A treia cale de contactare a virusului este prin sânge sau prin lichidele corpului, de obicei prin injecţie. Înainte ca sângele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au apucat sa doneze sânge. Unii dintre ce care au primit sânge contaminat au fost infectaţi. In prezent, sângele donat este examinat cu atenţie, in scopul prevenirii răspândirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat, sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.

HIV in organism
Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. Pe măsura ce sistemul imunitar începe sa slăbească, globulele albe devin incapabile sa opună rezistenta împotriva bolilor si de a lupta împotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizaţi, raman in organism si se înmulţesc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV însuşi, ca in cazul unei boli virale obişnuite, ci se datorează incapacităţii sistemului imunitar de a lupta împotriva infecţiilor.
Virusul HIV este neobişnuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani după ce a pătruns in organism. Când o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in sânge si in lichidul din jurul creierului si şirei spinării. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza, sau poate avea unele simptome asemănătoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, erupţie pe piele, umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei răceli sau unei epidemii.
Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei după câteva saptamani, când persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite inconştient virusul si altora. Pana la urma, probabil după mulţi ani, HIV se reactivează si începe sa se multiplice din nou. Acum este momentul când apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia păroasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in nişte bube albe de-a lungul limbii.

Cum acţionează virusul HIV?
Numeroase cercetări au fost întreprinse pentru a se afla cum afectează virusul HIV sistemul imunitar, insa, pana la mijlocul anilor ’90, nu au fost descoperite toate detaliile.
Ceea ce se ştie este ca virusul ataca unele tipuri de celule din organism. Printre acestea sunt globulele albe din sânge, denumite limfocite, si alte celule ale sistemului imunitar care in mod normal ajuta organismul sa se apere împotriva viruşilor, bacteriilor si altor germeni.
De obicei, când un anumit tip de germen pătrunde in organism, sistemul imunitar creaza molecule speciale împotriva acestuia, numite anticorpi. Anticorpii plutesc in sânge si in lichidele corpului si se lipesc de germeni sau ii distrug intr-un fel, facandu-i inofensivi.
Intr-o ...

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
 
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2012 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2012 Rezultate Bacalaureat 2012 Aici se vor afisa rezultatele examenului de Bacalaureat 2012
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.