Tehnici de comunicare

Comunicarea orala prezinta numeroase avantaje fata de comunicarea scrisa: vorbitorul îsi poate observa interlocutorul si interveni pe loc cu modificari, atît la nivelul limbajului paraverbal cît si verbal, pentru a eficientiza comunicarea.

Oralitatea permite “un joc logic si imediat al întrebarilor cu raspunsurile, într-o derulare spontana si flexibila”• oralitatea “asigura terenul cel mai fertil pentru manifestarea comportamentelor persuasive si manipulative”, pune în valoare “carisma si capacitatea de a convinge si influenta oamenii”.

Puternica legatura existenta între mesajul paraverbal si cel verbal se traduce prin aceea ca interventia celui dintîi provoaca intensificarea, slabirea, distorsionarea sau anularea semnificatiilor cuvintelor rostite. De aceea, persoanele care doresc sa influenteze sau sa-i controleze pe cei din jurul lor, sa-i încurajeze sau sa-i intimideze, sa-si afirme autoritatea si sa-si mentina controlul, sa obtina aprobarea sau refuzul interlocutorilor, trebuie sa învete sa mînuiasca mesajul paraverbal.

În timp ce vorbeste, omul dezvaluie o cantitate imensa de informatii despre sine, dar nu atît de mult prin cuvinte cît prin voce. Prin alternarea tonurilor vocii putem contracara monotonia si directiona atentia scultatorului.

Tonurile crescînde exprima o doza de siguranta, în timp ce inflexiunile descrescînde puncteaza nesiguranta. Atunci cînd dorim sa aratam încredere si competenta, cînd vrem sa atragem atentia si sa fim convingatori, psihologii ne recomanda folosirea unui “ton parental”.

Cînd nu sîntem luati în serios, cînd vedem ca nu prea reusim sa convingem si nu ne putem impune în fata celorlalti, e timpul sa ne întrebam si daca nu cumva tonul adoptat de noi este unul de copil.

Varierea volumului vocii este o alta tehnica pe care trebuie sa învatam a o stapîni deoarece ne ajuta sa dominam sau sa fim dominati. Fiecare din noi putem face acest lucru mai bine sau mai rau, în functie de volumul plamînilor, de capacitatea toracica, de calitatea corzilor vocale, de modul în care ne controlam respiratia, de pozitia corpului etc.

Elementele care nu tin neaparat de noi în corectia volumului vocii, dar care trebuie luate în seama daca vrem sa fim auziti si ascultati, sînt marimea încaperii, marimea publicului si zgomotele de fond.

Articularea este arta de a vorbi inteligibil si a emite sunete potrivite folosind buzele, maxilarul, dintii si limba. Dictia depinde de articularea corecta si completa a consoanelor si de enuntarea clara a vocalelor.

Cei pe care natura nu i-a prea ajutat si vorbesc dintotdeauna îngaimat, neclar sau bîlbîit nu pot fi banuiti de adoptarea vreunei strategii de comunicare, dar un vorbitor care de regula vorbeste raspicat si care dintr-o data devine neclar în anumite zone ale discursului sau, lasa sa se înteleaga ca ori nu este sigur pe ceea ce spune, ori nu-i place ceea ce spune, ori pur si simplu are ceva de ascuns.