Thales din Milet

Thales din Milet - Renunţarea la mitologie a fost un pas crucial în gândirea ştiinţifică şi a condus la o explozie intelectuală care a durat sute de ani.

Thales din Milet a fost fondatorul filozofiei greceşti şi al Şcolii Milesiene a cosmologiştilor. El a fost contemporan cu Solon şi Cresus şi a fost considerat unul din Cei Şapte Înţelepţi – şapte oameni care au trăit între anii 620 – 550 îen, şi care, prin înţelepciunea lor, s-au distins ca legislatori, conducători, sfetnici sau autori de maxime.

Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales era văzut de unii oameni ca un om înţelept dar imprudent: o scriere a lui Platon ni-l prezintă căzând într-o fântână pentru că era prea ocupat să studieze stelele.

Totuşi, această aparent imprudentă observare a stelelor a condus la aplicaţii practice în navigaţie: el a studiat mişcarea stelelor din Carul Mic după care navigau fenicienii. În plus, el a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale când şi-a folosit cunoştinţele ca să prezică o recoltă bogată de măsline şi să pună monopol pe presele de ulei de măsline.

Thales a călătorit foarte mult fiind implicat şi în comerţ. În timpul călătoriilor a adunat o mulţime de cunoştinţe pe care le-a dat lumii greceşti. De exemplu, Herodot povesteşte cum a prezis eclipsa de soare din 585îen folosind cercetările şi cunoştinţele dobândite de la preoţii babilonieni.

Thales a fost primul filozof grec care a introdus noţiunea de element material primar al tuturor lucrurilor şi fenomenelor cosmice şi pe care l-a identificat ca fiind apa. Importanţa apei în viaţă şi în natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la această concluzie. În Teologia Orphică este precizat că „apa există de la începuturi şi ea este materia din care s-a solidificat pământul”. Apa, aerul, focul sau orice alt principiu a fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieţii, a sufletului şi, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit această putere „Fiesthe”.