Timpul si Spatiul - istoria mentalitatilor

Timpul si Spatiul - Durata, perceptia ei in societatile premoderne se deosebea radical de aceea care ne defineste pe noi astazi . Constiinta arhaica a timpului era , in primul rand , integrative , ingemanand in cadrul aceleasi viziuni si intr-un raport de semultaneitate , deopotriva trecutul , prezentul si viitorul.

Timpul si Spatiul - In al doilea rand , ea era si calitativa , timpul (ca si spatiu) fiind conceput nu ca o coordonata neutral ci ca o forta puternica si misterioasa , guvernand fie in ipostazele sale “bune” , fie deopotriva ostile si periculoase , deopotriva lucrurile ,fiintele , viata oamenlor sip e cea a zeilor.

De asemenea, timpul nu era nici omogen si nici continuu. Exista timp profan , al vietii cotidiene si al activitatilor obisnuite , dar si un timp sacru , ceremonial al reactualizarii permanente al originilor , trecerea de la unul la altul , mijlocita de rituri ,presupunand o schimbare calitativa radicala .

Reprezentarile subiective ale timpului ,specific celor patru nivele culturale care structurau societatea medievala: rural ,seniorial , clerical si urban. Durata perceputa de taranul medieval era un timp “de asteptari si de rabdare , de permanente si de necontenite reluari”.
Nuanta dintre intuneric si lumina, de muncile agricole sezoniere , de anotimpurile (indeosebi de vara si iarna , celelalte doua –primavara si iarna – fiindu-le integrate), precum si de marile sarbatori religioase , al caror inceput si sfarsit coincidea cu intervalul cand erau achitate redeventele seniorale .

Depasind cu mult prin semnificatii , timpul senioral (un timp militar si al redeventelor rurale ), timpul clerical era , daca nu cel mai important –ierarhiile sunt in aceasta privinta ,cat se poate de discutabile – in orice caz , era cel mai “vizibil”, gratie nu numai influentei culturale si mentale a Bisericii , dar , atat cat se putea ,si exactitatii sale sporite .

Organizat dupa modelul oferit de scrierile sfinte si respectand intocmai istoria lui Hristos , timpul clerical era un timp liturgic , al marilor sarbatori religioase, comemorand de-a pururi faptele intemeitorilor credintei . Reperele intrebuintate spre a–l masura erau , in general , cele specifice acestui mediu fie ca este vorba de rugaciuni , de sunetele de clopot , de alternanta dintre lumina si intuneric , comuna cum am vazut , si categoriilor rurale .

Timpului masurat in decade predominant pana atunci i-a succedat definitiv , timpul hepdomadar. Acest nou calendar s-a impus in activitatile profesionale , sociale si politice. Timpul de lucru este definit printr-o perioada de 6 zile de lucru si o pauza la fiecare a 7 a zi.

Stabilirea duminicii e un eveniment care s-a impus cu obligabilitate.
Masurarea timpului e dependenta de natura , de apusul si rasaritul soarelui de anotimpuri , determinand un timp religios sau un timp taranesc ,urban (dezvoltarea oraselor) si unul public .

Calugarii contribuie la organizarea timpului prin doua mari inovatii :
- clopotul (sec. al- XVII- lea)
- si programul zilnic (orele canonice)

Universitarii introduc un nou timp cel al vacantelor. Pe langa timpul de lucru se dezvolta un timp liber , de odihna pe care Toma d’Aquino il numea de recreatie. In secolele XII – XIII ,intre 1170 si 1120 , cadrul timpului liturgic se schiteaza un nou timp religios ,cel al Purgatoriului , ca expresie deopotriva a unei perceptii mai complexe a duratei , a unui efort continuu de rationalizare a credintei (vadita in predispozitia din ce in ce mai neta pentru calcul) , unor transformari substantiale in toate domeniile vietii .

Noul timp al Purgatoriului se caracteriza prin individualitatea sa ,era diferit de la om la om,depinzand de responsabilitatea , greselile, virtutiile , cainta si de penitentele fiecaruia .