Titlurile executorii

Potrivit art. 3741 Cod Proc.Civ. inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie.
Textul trebuie interpretat in sensul ca ori de cate ori legea prevede ca un anumit inscris este executoriu fara a mai prevedea expres si necesitatea investirii sale cu formula executorie, atunci acel inscris constituie direct titlu executoriu si legea poate incuviinta direct executarea silita.

Insa pentru celelalte situatii ramane obligatia investirii cu formula executorie in prealabil, abia apoi putandu-se solicita incuviintarea executarii silite.
In ceea ce priveste posibilitatea partilor de a conferi putere executorie unui inscris pe cale conventionala apreciem ca nu este admisibil deoarece caracterul executoriu al unui inscris nu poate fi statuat decat in puterea legii, motivat de faptul ca exercitarea fortei coercitive a statului prin declansarea fazei de executare silita intereseaza ordinea publica.

Exceptie: acel inscris/conventie a partilor reluata in cuprinsul unei hotarari judecatoresti (ex: hotararea de expedient pronuntata in temeiul art. 271, 272 cod proc. Civ.) sau a unui inscris autentic, astfel incat sa permita investirea cu formula executorie, in aceasta ipoteza vointa partilor ar putea produce efecte si in privinta caracterului de titlu executoriu.

De regula, hotararile judecatoresti pronuntate in pricinile civile, comerciale, de contencios administrativ, in materie de proprietate intelectuala, in conflictele de munca, precum si hotararile penale in care se solutioneaza latura civila pot constitui titluri executorii. La acestea se adauga si hotararile prin care se admit cererile de incuviintare a executarii silite, a hotararilor judecatoresti date in strainatate pe baza carora poate fi declansata urmarirea silita a debitorului.