Totalitarism

Asa cum facusera Caterina cea Mare in Rusia si Metternich in Austria,conducatorii unor asemenea guvernari au incercat sa previna acele transformari de substanta care ar fi subminat ordinea sociala existenta.

In acest scop,ei s-au bazat pe birocratii obediente,departamente vigilente de politie si armate de incredere.Participarea populara la astfel de guvernari era interzisa sau limitata drastic la aliati naturali,precum aristocratii,inaltii functionari sau inaltii ierarhi ai Bisericii.Liberalii,democratii si socilaistii erau persecutati ca radicali,fiind adesea intemnitati sau exilati.

Dupa primul razboi mondial,acest tip de guvernare autoritara a reaparut si s-a impus in aproape toata Europa.Practic,in ajunul izbucnirii celui de- al doilea razboi mondial,guvernarea de tip democratic supravietuise doar in Marea Britanie,Franta,Tarile de Jos,Tarile din Scandinavia,Cehoslovacia si Elvetia.

Perioada interbelica a produs o forma noua de organizare social-politica:totalitarismul.Desi uneori totalitarismul se aseamana in anumite aspecte practice cu autoritarismul,existau insa si diferente esentiale.Totalitarismul a aparut pe scena istoriei o data cu efortul de tip revolutionar presupus de razboiul total,desfasurat in perioada 1914-1918.

Marele Razboi a determinat tendinta de a subordona toate institutiile si toate categoriile sociale unui obiectiv suprem:victoria.Nimic altceva nu conta.
Oamenii erau chemati sa faca sacrificii din ce in ce mai mari,iar libertatea lor personala a fost constant redusa prin intermediul unui control guvernamental din ce in ce mai accentuat.

Experienta cruciala a primului razboi mondial a fost dusa mai departe de catre Lenin si bolsevici,in timpul razboiului civil din Rusia.Lenin a aratat cum o minoritate intransigenta poate sa faca
un efort total si sa obtina victoria asupra unei majoritati mai putin hotarate,cum institutiile si drepturile umane pot fi subordonate nevoilor unui singur grup si liderului acestuia.