• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Vezi toate materiile

Home : Referate Istorie : Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei

Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei

"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"
La fel ca majoritatea ţărilor europene, statul modern român s-a făurit prin unificarea provinciilor istorice locuite de români. Meritul întemeierii politice şi militare a voievodatului Moldovei aparţine maramureşeanului Bogdan din Cuhea, la mijlocul sec. al XIV-lea.
Prin faptele sale, consemnate în cronicile vremii şi acţiunile întreprinse, el s-a detaşat net faţă de toţi ceilalţi stăpânitori de sate şi noroade, preocupaţi mai degrabă să-şi apere proprietăţile şi privilegiile în faţa tendinţei expansioniste a regalităţii maghiare.
"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"

"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"
Toate acestea ne permit să conturăm portretul unui lider politic (dar şi militar) cu personalitate puternică, cu un set de principii ferme, nedispus să facă vreun compromis cancelariilor străine, a căror interes era diferit faţă de cel al populaţiei din zonă.

"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"
Bogdan deţinea o reşedinţă fortificată la Cuhea (descoperită în anii ‘60, în urma unor săpături arheologice conduse de Radu Popa) şi făcea parte dintr-o familie de nobili ce stăpâneau douăzeci şi două de sate pe cursul superior al Izei (între Strâmtura şi Bârsana), dar şi pe Valea Vişeului.

"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"
A fost proclamat, la un moment dat, voievod al întregului Maramureş, în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342). În acest interval a reuşit să menţină autonomia voievodală a „ţării”, însă la începutul domniei lui Ludovic I de Anjou (1342-1382), casa regală izbuteşte să-l destituie pe Bogdan (probabil în 1343).

"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"
Există două ipoteze cu privire la motivele acestei decizii politice: fie un conflict cu nobilul maghiar Ioan, castelan al cetăţii Visc, reprezentantul regelui în Maramureş; fie o decizie a fostului rege Carol Robert, de a impune o taxă (de 18 dinari) pentru fiecare „poartă iobăgească”, ceea ce ar fi dus la o „mişcare de amploare a ţăranilor din Maramureş”, sub conducerea lui Bogdan, pentru apărarea vechilor libertăţi.

"Voievodul Bogdan - inteleietorul Moldovei"
Au urmat aproape două decenii de hărţuiri reciproce, însă, în ciuda „infidelităţii” de care era acuzat de coroana maghiară, aceasta nu a îndrăznit să-i confişte averile sau să ia alte măsuri juridice sau militare împotriva lui, graţie notorietăţii de care Bogdan se bucura în rândul comunităţii maramureşene.

Se presupune că, în această perioadă, Bogdan a întreprins mai multe incursiuni spre răsărit, în ţinuturile Moldovei, unde, până în 1353, tătarii pustiau şi jefuiau satele din zona colinară şi riverană.
După expediţia militară comandată de regele Ungariei împotriva tătarilor, voievod în Moldova este uns Dragoş din Bedeu (Maramureş), Descălecătorul, însă atât el cât şi Sas, fiul şi urmaşul lui la tron, militează pentru instaurarea relaţiilor feudale şi de supunere faţă de coroana maghiară.

În 1358 (sau 1359), voievodul Sas moare, însă regele Ludovic e ocupat cu o cam¬panie împotriva lui Duşan al Serbiei şi nu are timp pentru asigurarea unei suc¬cesiuni „fidele” în Moldova. Deşi ţinutul românesc de la est de Carpaţi era o prioritate pentru casa regală maghiară, care plănuia un imperiu angevin de la Marea Baltică până la Marea Adriatică.
Visul imperial e spulberat de voievodul Bogdan care, în 1359, porneşte de la reşedinţa din Cuhea împreună cu un număr de oşteni şi trece pe la pasul Prislop-Borşa, în Moldova, unde îi alungă de la domnie pe urmaşii lui Dragoş.

Se presupune că acţiunea lui Bogdan nu ar fi avut sorţi de izbândă dacă nu ar fi beneficiat, atât de factorul surpriză, cât şi de contextul favorabil, dar mai cu seamă de un corp de soldaţi credincioşi şi bine pregătiţi, la care s-a aliat populaţia locală, nemulţumită de tendinţa de suzeranitate a Ungariei.