Zacaminte de minereuri de uraniu

Zacaminte de minereuri de uraniu - Iniţial uraniul era folosit la obţinerea sticlei opalescente, cu fluorescenţă, de culoare verde - gălbui, în industria vopselelor, industria textilă, chimie. Astăzi principala sa utilizare este ca sursă energetică (1 kg de U dezvoltă o energie echivalentă cu arderea a 5.000 t cărbune convenţional).

Zacaminte de minereuri de uraniu - Izotopii radioactivi se mai utilizează în defectoscopie, aparate de măsură, automatizare.În ordinea frecvenţei, izotopii uraniului sunt:
U238 – 99,27% (T = 4,51•109 ani)
U235 – 0,72 % (T = 7,13•108 ani)
U234 – 0,0056 % (T = 2,475•104 ani)

Uraniul are clarke-ul 2•10 – 3 şi este un element tipic litofil, formând numai compuşi oxigenaţi. Se concentrează în granite, pegmatite şi în produse pneumatolitice sau hidrotermale legate de acestea. În condiţii exogene, mineralele endogene de uraniu trec în soluţie apoasă din care se concentrează în mâlurile bazinelor adânci, bogate în substanţe organice împreună cu V, As, P, C, regăsindu-se în şisturi argilo – marnoase, cărbuni, roci bituminoase, gresii fine argiloase.

Minereurile industriale: pechblendă mUO2•nUO3•kPbO; uraninit UThO2; antracolit, betafit, euxenit, davidit, tyuyamunit, coffinit, torbernit, carnotit, braunerit, autunit, tucholit. Cme = 0,05 – 0,1 % UO2, în funcţie de condiţiile de zăcământ.

Radiul are o radioactivitate foarte intensă, depăşind de câteva milioane de ori radioactivitatea uraniului. Se utilizează în scopuri medicale, defectoscopie, coloranţi, în aparate de măsură.

În natură apare asociat cu U. La fiecare tonă de U revin 0,35g Ra.
Radiul nu formează minerale proprii dar uneori participă ca impuritate (sub 10-5 %) în unele minerale, conferindu-le radioactivitate: calcit, fluorină, baritină. Radiul are clarke-ul 1•10 - 5 %, având aceleaşi caractere geochimice ca şi U.

Producţia mondială de uraniu la nivelul anului 2003 a fost de cca. 41.429 t, principalele ţări producătoare fiind în ordine: Canada (25%), Australia (23%), Rusia (9%), Niger (8,2%), Namibia (8%), Kazakhstan (7,7%) Uzbekistan (5,3%).

Tipuri genetice de zăcăminte de uraniu
1. De carbonatite – uraninit cu allanit, piroclor ± minerale de Nb, Ta, Ti, Th, V, F în sienite nefelinice, ijolite: Almő (Suedia), Mariopol (Rusia), (Jacupiranga) Brazilia, San Bernardino (S.U.A.), Palabora (Republica Sud Africană), Uganda, Kenya, Norvegia;

2. Pegmatitic - pegmatite granitice cu uraninit, tantaloniolaţi de U, monazit: Madagascar, Australia, Canada, Spania, India;

3. Metasomatic - uraninit, pechblendă, autunit, sulfuri polimetalice + oxizi de Fe; Mary Kathleen (Australia), Azergour (Maroc), S.U.A., Mexic; în România la Băiţa Bihor;

4. Hipotermal - davidit cu cuarţ, uraninit, brounnerit asociat cu roci granitice: Radium Hill (Australia), Lambert (Franţa), Bridge River (Canada), Colorado (S.U.A.), Mozambic, Chile;

5. Mezotermal – în asociaţia pentametaliferă U, Ni, Bi, Ag, Co, uraninit şi pechblendă în roci granitice: Cobalt City, Great Bear Lake (Canada), Ioachimov (Cehia), Shinkolobwe (RPD Congo), Ustinskae (Rusia), Erzgebirge (Germania); în România la Stoeneşti – Valea lui Neguleţ.

6. Epitermale şi teletermale - cu concentraţii de pechblendă, uranovanadaţi, coffinit, torbernit asociat cu roci sedimentare: Utah, Wyoming, Platoul Colorado, (S.U.A.), Fergana (Kazakhstan), Iugoslavia, Columbia, Argentina, Franţa, Portugalia;

7. Rezidual - cu concentraţii de tyuyamunit, carnolit, asociat cu limonit, gresii şi calcare: S.U.A., Zimbabwe, Australia, Iugoslavia, Rusia;