Critica literara
Titu Maiorescu- Critic Literar
În plus, ţinând cont de strategia critică maioresciană, aceea a “sintezei generale în atac”1, Ibrăileanu vorbeşte, nu tocmai întemeiat credem, despre “atitudinea dispreţuitoare şi negativă”2 a predecesorului său.
Tudor Vianu este cel care formulează tranşant interdependenţa dintre Junimea şi cel care I-a fost conducătorul recunoscut: fără activitatea teoretică maioresciană, Junimea nu ar fi pus bazele unei “direcţii noi” în procesul de constituire treptată a spiritului modern al culturii române, după cum fără societatea în sine, concepţia lui Maiorescu ar fi acţionat în gol, însuşi rolul lui de critic şi îndrumător putând fi pus sub semnul îndoielii.
În evoluţia criticii româneşti, apariţia lui Maiorescu constituie o interogaţie principială deoarece el nu este în totalitate un produs al “spiritului critic” moldovenesc (Garabet Ibrăileanu), deşi continuă o tradiţie iniţiată de predecesorii săi. Ulterior, Manolescu ...
Titu Maiorescu
Titu Maiorescu – idei lingvistice:
În studiul „Despre scrierea limbei române” polemizează împotriva etimologismului susţinut de paşoptişti – „Ce voieşte etimologismul în ortografia română?... voieşte să ne arunce limba cu secole înapoi” – şi susţine cu fermitate ideea că limba română este o limbă fonetică – „foecare cuvânt se scrie cum se pronunţă” -, pledând în acleaşi timp pentru oficializarea alfabetului latin – „scrierea sonurilor române cu litera latină corespunzătoare luată tot de la romani”.
Junimea si Convorbiri literare
•organizarea,cu regularitate,in casa lui Vasile Pogor,a unor lecturi din opere autohtone,productii originale ale junimistilor,urmate de discutii;
•achizitionarea unei tipografii,cu ajutorul careia sa se tipareasca manuale scolare,carti de stiinta si literatura si,mai ales,editii stintifice,”cu note explicative si index”,ale tuturor cronicilor si istoriografilor romani;
•abordarea problemelor limbii si ale ortograiei,combatand tendinta latinizanta de promovare a ortografiei etimologice;
•alcatuirea unei antologii cu cele mai valoroase poezii autohtone,de la poetii Vacaresti pana la Vasile Alecsandri.
Contradictia lui Titu Maiorescu
Titu Maiorescu s-a nascut la Craiova in 1840. Este fiul ardeleanului Ioan Maiorescu, profesor transilvanean cunoscut in epoca. Titu studiaza la Viena, unde traieste printre fii de nobili, el singur aproape sarac, sustinut baneste de B. D. Stirbei. Se dezvolta in el o mare vointa. La 19 ani isi ia doctoratul in filosofie in Germania si apoi licenta in drept la Paris. Este, pe rand, profesor universitar, decan, rector, academician, deputat si minstru. Spre deosebire de toti prietenii lui politici, mosieri cu vnituri sigure, el trebuie sa munceasca enorm pentru a se putea mentine. Titu Maiorescu a fost o personalitate impunatoare a societatii “Junimea”. A avut preocupari multiple in ceea ce priveste literatura si limba romana.
Junimea - Titu Maiorescu
Ideile criticului sunt argumentate cu exemple din operele marilor scriitori universali: Schiller, Victor Hugo, Shakspeare, Horatiu, Heine.
Maiorescu incheie prima parte a studiului prin realizarea unei distinctii clare intre politica, “product al ratiunii” si poezie, “product al fanteziei”. Condamnate de catre critic sunt “poeziile politice” si cele “rele istorice” pentru ca sunt “lipsite de sensibilitate poetica”.
Dacia literara
Dacia literara a aparut la Iasi intre ianuarie si iunie 1848 sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu. Asa cum arata si denumirea revistei, Kogalniceanu se adreseaza tuturor scriitorilor din proviincile romane si tocmai de aceea ia aceasta denumire de Dacia. In mod special, revista este dedicata literaturii si istoriei. In primul ei numar din ianuarie 1848, Kogalniceanu a publicat celebra „Introductie” care va deveni programul romantismului romanesc.
Kogalniceanu traseaza nu doar programul revistei, ci si programul viitoarei orientari a literaturii romane, astfel, in acest articol-program, Kogalniceanu sustine urmatoarele idei: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre; crearea unei literaturi nationale inspirata din istoria poporului nostru, din frumusetile pamantului romanesc, din obiceiurile populare; realizarea unei limbi romane unitare si ale unei literaturi nationale.
Kogalniceanu isi propune sa continue activitatea unor carturari romani din perioada ...
Dacia literara - Bacalaureat
Totodată, este semnalizat tezaurul popular, valorificându-se miturile, credinţele şi tradiţiile. Natura patriei este evocată în ample descrieri în scrisori sau note de călătorie, dar şi în poezii care recrează imaginea anotimpurilor şi a unor momente din cadrul muncilor agricole sau din natură. Cele două trăsături importante ale literaturii paşoptiste sunt în consecinţă lirismul excesiv şi nota patriotică.
Elegii - referinte critice
"Elegii - referinte critice"
Nichita “se neagă pe sine” şi, cu toate acestea, generează “inflaţii epigonice”, iar tinerii, datorită lui, îşi construiesc din cerneală “idoli bizari”. Finalul exegezei e aproape indecent: “Autorul celor 11 Elegii, întocmai ca împăratul din basmul lui Andersen, umblă adesea gol printre noi şi ne decidem cu greu să rostim adevărul” (Gheorghe Grigurcu, vol. Teritoriu liric, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972, p. 170-178, cf. Nichita Stănescu interpretat de…, 1983, p. 78-83).
"Elegii - referinte critice"
Nici Alex. Ştefănescu nu a fost un fan al elegiilor, în ciuda faptului că interpretările sale asupra liricii stănesciene în general sunt de un rafinament şi un bun simţ exemplar: “Cele 11 Elegii, departe de a forma un tot unitar, cum s-a spus, sunt ...
Romantismul si Dacia literara
Modalitatea stilistica specifica este antiteza. Motive si teme romantice: luna, noaptea, izvorul, stelele, cosmosul, universal, ingerul, demonul, codrul, visul, fantomele, ruinele.
Dacia literara
Revista a fost tribuna romantismului romanesc in formele lui preeminesciene; acest romantism se regaseste in pledoaria lui Kogalniceanu pentru inspiratia din natura, folclor si istorie, pentru interesul fata de limba nationala si pentru rolul fundamental acordat originalitatii in creatie.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - comentariu literar
Poem cu inclinatii filozofice, dupa cum afirma insusi poetul :” La inceputul creatiei mele literare planul poetic si cel filozofic interferau, insa pe masura ce am inaintat in viata ele s-au diferentiat incet, incet, si tot mai mult. “Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii”, printr-un fel de marturisire lirica afirma superioritatea cunoasterii poetice, ce e bazata pe intuitie si pe imaginatie, fata de cea rationala printr-o metafora “lumina mea”si prin comparatia : “Lumina altora / sugruma vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric, / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”. Prin cuvantul “eu” si prin raportarea permanenta la lume si la ceilalti, poezia e o manifestare imperativa a individualitatii subiective.
Scriitorii versus critici
Criticul este scriitor, in masura in care lucrarile de critica sunt opere, la fel ca operele din celelalte genuri literare. Este evident, faptul ca un critic nu este altceva decat un scriitor, si ca opera sa se supune criticii, cu acelasi titlu cu care i se supune orice opera literara.
Marile lucrari de critica sunt si ele analizate de critici, cum este de exemplu cartea ``Domeniul criticii`` de Valeriu Cristea, sau alte carti de Adrian Marino, Camil Petrescu, George Calinescu, in care se gasesc portrete de critici.
Asadar,competitia este inexistenta si absurda, deoarece si criticul, si scriitorul apartin culturii literare. Lucrarile de critica nu constituie valori artistice, ci au doar functia auxiliara ...
Sincronism european si cultura critica romaneasca
Este o lucrare despre tranzitie, despre palierele responsabilitatii in parcurgerea acestui traseu, despre functia necesar eroica a intelectualului - om politic sau om de cunoastere. Lucrarea profesorului Badescu are o functie ordonatoare, care in sociologia europeana a mai fost intalnita in scrierile lui Max Weber, aparute tot intr-un moment de criza, cand marele popor german era afectat de anomia extinsa a primului razboi mondial.
Tudor Arghezi - Critici
Imbratisat de catre toti si recunoscut ca poet national, Arghezi intra in constiinta multora mai mult decat un mister popularizat: un mister... oficializat. Am avea, de intelegem astfel soarta unui autor, raspunsul la intrebarea dintai.
Directii si critici privind reforma in administratia publica
"Directii si critici privind reforma in administratia publica"
Conform Constituţiei României, art. 119 “administratia publica din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice “. Principiul autonomiei locale are în vedere organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pornind de la “dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale, de a rezolva şi gestiona în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în folosul colectivităţilor locale pe care le reprezintă “, autorităţile administraţiei centrale, potrivit principiului subsidiarităţii, intervenind dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii ...
Medie note: 8.22 / 10
Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.
Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!