Demonul straveziu de mihai eminescu
Luna - demonul straveziu al lui Eminescu
Printre atâtea aspecte ale luminii, alege mai cu seamă pe cele ale lunii deoarece efectul de lună, care alcătuieşte un motiv atât de general al romantismului, poate apărea ca un element al peisajului în trei feluri deosebite. Rolul naturii este extrem de important în opera lui Eminescu. Cerul, luna, luceafărul, stelele, noaptea, furtuna, marea, râul, luciul şi murmurul apei, foşnetul frunzelor, codrul, câmpia, florile şi păsările, toate se îmbină creând atmosfera tipic eminesciană, plină de culori şi sunete exprimând legatura armonioasă dintre elementele pe care poetul le abordeaza in operele sale.
Dintre toate motivele eminesciene legate de natură, cel mai des, şi poate mai important, este luna.
Eminescu si Apocalipsa
Finalul poeziei este o încercare de întelegere a creatiei lui Dumnezeu
cel "sfânt si mare" si o prevestire a Apocalipsei, o tulburatoare
meditatie asupra soartei omenirii care este harazita sa se zbata între
aceleasi limite, refacând în mersul ei istoric acelasi cerc etern,
fara perspectiva de a-si putea depasi dimensiunile:
Luceafarul- M. Eminescu
In tabloul al doilea terestrul nu mai relationeaza cu astralul. In timp ce Luceafarul-Hyperion (cel ce se afla deasupra) se indreapta, "gand purtat de dor", spre originea universului, in plan terestru asistam la o idila in registru minor. Pentru Catalina, Catalin, omonismul masculin al numelui fetei este o intrupare erotica reala. Baiatul reuseste sa transfere asupra sa, prin uitare, atributele celuilalt si o eliberaze pe fata de obsesiile ei, de povara iubirii magice: "Hai si-om fugi in lume,/ Doar ni s-or pierde urmele/ Si nu ne-or sti de nume,/ Caci amandoi vom fi voiosi si teferi,/ Vei pierde dorul de parinti/ Si visul de luceferi." Tabloul al treiea prezinta imaginea zborului cosmic, intemporal.
Natura si iubirea in lirica eminesciana
Dragostea si natura sunt teme romantice, permanente in creatia lui Eminescu.
Natura cunoaste la Eminescu doua ipostaze: una terestra si alta cosmica. Natura terestra se manifesta la Eminescu in rotirea vesnica a anotimpurilor. Natura este umana,ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, in deplina concordanta cu starile sufletesti ale poetului. G. Ibraileanu atrage atentia asupra faptului ca: "In privinta sentimentului naturii si al picturii ei, vom observa ca in prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat.
E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Dar, cum am vazut, in poeziile lui de dragoste subiectiva, natura adesea-daca nu primeaza-e pe acelasi plan cu dragostea. Iar in poezia obiectiva, unde natura e un cadru, cadrul ia proportii intinse,ca de pilda in "Calin", partea finala. In faza a doua, natura e intotdeauna in functie de sentiment, si foarte adesea expresia starilor de suflet. In orice caz este cadrul strict necesar al vietii."
...
Tema cosmogonia
Poezia reprezinta pentru Eminescu o creatie pura (expresia frumosului in sine) fara final pragmatic; procesul creator implica o imbinare de imagini si sunete: „Voluptos joc cu icoane si cu glasuri tremurate”.
Tema cosmogonia .Fiind atent asupra procesului universal, spre deosebire de clasic, care vede categorialul, romanticul adauga viziunea lumii intre cei doi poli: geneza si stingerea. Acesta distribuie sirul fenomenelor macrocosmice in sens evolutiv si, compensatoriu, involutiv, in perspectiva a doua mari decoruri:fundul cosmogonic si fundul escatologic. “Materia insasi este examinata in fierberea ei in aceste doua directii, in miscarea de organizare si dezorganizare” (G. Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu)
Problema cosmogoniei pare sa fie o preocupare pentru Eminescu inca din anii sai de tinerete. In manuscrisele sale de prin 1872 apar unele intrebari despre creatorul lumii.In unul dintre aceste fragmente, Eminescu se intreba:”Ce-i etern? Cine consuma samburul ...
Eminescu si luna
Rolul naturii este deosebit de important în opera lui Eminescu. În poeziile din adolescenţă, natura apare sub trei forme: pentru a crea o atmosferă; în metaforele figurilor sau sentimentelor umane, şi ca un mediu atotcuprinzător, căruia i se integrează şi omul.
Mihai Eminescu - poezia iubirii si a naturii
Mihai Eminescu - poezia iubirii si a naturii - Este o naturã cu un contur precis geologic si ..floral.., sãlbaticã si deopotrivã familiarã, miticã — prin aspectele ei parapsihice si luxuriante; umanã, caldã, intimã, ocrotitoare — prin componentele ei sufletesti. Dragostea, poate mai mult ca la alti poeti, se aflã într-o permanentã consonantã cu naturã. Natura este o stare de suflet, în sensul cã înfãtisarea ei, e dictatã de un sentiment.
Mihai Eminescu - Poezia de inspiratie filozofica
Mihai Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii române, "poetul nepereche" (Cãlinescu) creator al unei opere care strãbate timpul cu fortã nealteratã, trãind într-o perpetuã actualitate.
Prin tot ceea ce a creat, Eminescu a produs un efect de modelare profund şi de duratã, a fãcut ca "toatã poezia acestui secol sã evolueze sub auspiciile geniului sãu, iar forma infãptuitã de el limbii nationale sã devinã punct de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioarã a vestmântului şi cugetãrii româneşti".
Influenta copleşitoare a poetului avea sã vinã din înãltarea filozoficã şi din frumusetea expresivã a unei opere exemplare ce a jalonat, sintetizându-le, principalele elemente de recunoaştere a spiritualitãtii nationale, în afara cãreia nu existã creatie durabilã. El însuşi s-a proiectat cu vointã şi neclintire în sfera specificului românesc, spre care a adus întregul orizont de inteligentã şi sensibilitate ...
Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia
Aspectul prozodic al sonetului Bacovian se imbina cu tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum “noapte”, “casa”, “triste” accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este iubirea, dar o iubire neimplinita, dupa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie, “Sa stai visand la foc”, iar visul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata dorinta.
Floare albastra - Mihai Eminescu
5. Tema:
Poezia romantica “Floare albastra” face parte din tema iubirii si a naturii, dar spre dosebire de alte poezii erotice aceasta creatie cuprinde si idei filozofice. Tema romantica reflecta aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate implini.
Memento mori de Mihai Eminescu
Istoria evocata in acest poem se imbina cu mitul, viziune poetica ce conduce atat la accentuarea ideei de vis, prezenta in special la inceputul poeziei, cat si la sublinierea faptului ca sunt chemate in amintire "orele astrale" ale omenirii, momentele de schimbare, civilizatiile de rascruce ale istoriei.
Mihai Eminescu - omul si poetul
Dupa doi ani de studii la Berlin , se intoarce in tara (Iasi) unde viata poetului devine un sir neintrerupt de suferinte. Oficialitatea culturala si politica a regimului burghezo-mosieresc il ignora sau ii dadea pentru scurte periade de timp, functii modeste, ca apoi sa-l denunte sau sa-l destituie. In aceasta perioada, Eminescu nu se bucura decat de prietenia lui Creanga , care indrumat de poet, incepe sa asterne pe hartie minunatele sale povestiri si amintiri din copilarie.
Mihai Eminescu - Portret liric si romantismul eminescian - Bacalaureat
Postura geniului
- din titanism decurge problematica geniului (ca temă)
-> geniul este o entitate superioară de condiţie umană şi divină simultan. Postura sa derivă din poziţia „prins între două lumi” (filozofia lui Platon); (referire critică la „Luceafăr”).
Lacul de Mihai Eminescu - comentariu
Lacul de Mihai Eminescu - comentariu
In primul tablou este schitat decorul in care eul lyric isi asteapta iubita.Al doilea tablou prezinta motivul asteptarii infrigurate a acesteia.Tabloul al 3-lea,corespunzator strofelor 3 si 4 infatiseaza implinirea visului de iubire in imaginatia poetului.Ultima secventa prezinta eul liric trezit la realitate singur si dezolat.
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu
“Ca frunza de pe apa/ Ca fulgerul in haos” geniul, adica poetul ce simte ratacit si neinteles, nu poate renunta la aspiratia sa ce duce catre absolut. Este prizionier unei lumi ce nu ingaduie intrarea “in vecinicul repaos”. Timpul eminescian isi pierde sensul, el devine etern, un prezent continuu fara trecut si viitor. Acest lucru este posibil datorita visului plin de simbolisticaromantica.
S-a dus amorul de Mihai Eminescu
S-a dus amorul de Mihai Eminescu
Poezia “S-a dus amorul...” de Mihai Eminescu este o poezia romantica avand ca tema universala iubirea. In poezia eminesciana intalnim de cele mai multe ori o impletire armonioasa a doua teme, si anume natura si dragoastea. Eminescu preia aceste teme dintr-o sensibilitate pura, exceptionala, din melancolia lui structurala si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune si absolut. Poezia “S-a dus amorul” este o poezie in care melancolia si destramarea visului de dragoste sunt resimtite profund in sufletul poetului.
Lasa-ti lumea....- Mihai Eminescu
Ileana Cosanzeana din visurile celui indragostit are parul lung si bogat, iar suvitele balaie ,,se desprind’’ si ii invaluie pe amandoi, precum crengile salciilor pletoase. Ea se desface din imbratisarea barbateasca ,,c-o dulce sila’’, semn ca n-o respinge, cid oar o amana, amplificand voluptatea asteptarii.
Medie note: 8.66 / 10
Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.
Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!