La tiganci-nuvela fantastica
La tiganci - nuvela fantastica
In nuvela “La tiganci”, Eliade construieste subiectul in 8 secvente prin intermediul carora realul se imbina cu irealul. Camuflarea sacrului in profan(hierofania), trecerea din real in ireal si incapacitatea omului de “a trai mitul”, constituie punctul de plecare in opera lui Eliade.
Prima secventa din nuvela este dominata de planul real in care personajul principal savarseste un ritual fara insa a realiza acest lucru. Gavrilescu merge de 3 ori pe saptamana cu tramvaiul, aceasta cifra reprezentand totalitatea ritualurilor sacre. Banalitatea in care viata personajului se desfasoara poate fi considerata drept o consecinta a unei greseli care i-a schimbat cursul vietii.
Elementele fantastice care apar pe parcursul secventei sunt sugestive in conturarea personajului. El merge cu tramvaiul intr-o zi caniculara de vara, participa la o discutie despre un anumit colonel Lawrence si de asemenea se face referire cu o oarecare retinere la locul numit “la tiganci”, unde timpul pare ...
La tiganci - prezentare generala
Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept probă ghicitul, simbol al riturilor de iniţiere în taina morţii, o vamă luată sufletului ca o ultimă şansă de despărţire a condiţiei umane.Cifra trei şi multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care punctează momente semnificative.Secvenţa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentîndu-nil pe Gavrilescu în încerecarea de a-şi recupera servieta cu partituri. În strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoaşte pe nimeni, în locul doamnei Voitinovici găseşte pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfă că plecase acum 8 ani după ce se căsătorise cu inventatorul Frîncu. Se întoarce spre casă şi în tramvai revin aceleaşi obsesii (portofelul, căldura, etc.).
Fantasticul - La tiganci
Bulversare a ordinii recunoscute, rupere aproape insuportabilă de lumea reală, intruziune brutală a misterului în cadrul realităţii, fantasticul aruncă individul într-o stare intensă de incertitudine. Personajul principal şi, odată cu el, cititorul ezită între mai multe interpretări posibile ale evenimentului neobişnuit (iluzie a simţurilor, produs al imaginaţiei sau fapt real), neputând opta pentru niciuna dintre ele, ceea ce îndreptăţeşte afirmaţia lui Tzvetan Todorov că „Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaşte decât legile naturale, pus faţă în faţă cu un eveniment natural.”
La tiganci - argumentare nuvela fantastica
După 20 de ani de rătăcire, graţie memoriei, îşi poate reface destinul alături de Hildegard. Este interesant că schimbarea destinului în tinereţe şi revenirea la acel destin stă sub semnul unei călduri ciudate, simbolizând combustia care marchează orice modificare profundă a lucrurilor.
În bordei, Gavrilescu participă la un ritual magic, cu sens iniţiatic, sub forma unui joc de ghicit ţiganca din grupul a trei fete tinere care ar putea simboliza ursitoarele sau parcele. Ratează proba, rămânând un neştiutor după cum se justifică: „...nu înţeleg ce vreţi să spuneţi.”.Ratând această iniţiere, Gavrilescu este condamnat să rătăcească în spaţiul labirintic al bordeiului, rătăcire echivalentă cu viaţa sa ratată de până atunci.
La Tiganci - apartenenta la specie
La Tiganci - apartenenta la specie - Mircea Eliade reprezinta pentru spiritualitatea româneasca una dintre cele mai remarcabile figuri, având o vasta creatie, atât în ceea ce priveste lucrarile stiintifice, cât si pe tarâmul beletristicii. La Tiganci - apartenenta la specie
La tiganci - Mircea Eliade
Printre cele mai importante trasaturi ale unei naratiuni fantastice La tiganci - Mircea Eliade sunt: existenta celor doua planuri: real-ireal, disparitia limitelor de timp si de spatiu, compozitia gradata a naratiunii ce intretine tensiunea epica, finalul ambiguu, ezitarea eroului de a opta pentru o explicatie si relatarea intamplarilor la persoana I, scrierea capatand astfel mai multa credibilitate.
La tiganci
Tema:Tema nuvelei “La tiganci” o constituie moartea ca eveniment, dar si de initiere a personajului principal.
Titlul:Titlul nuvelei este numele spatiului unde se concentreaza aproape intreaga actiune. Are doua semnificatii: in plan profane este un loc rau famat despre care vorbesc barbatii in tramvai si in plan sacru, este primul stadium al calatoriei sufletului dupa moarte.
Definitia fantasticului
Fantasticul, apare initial, reprezentat in literatura populara, de unde e preluat de catre creatiile culte; intr-o opera literara situatiile fantastice iau nastere prin incalcarea voluntara a rationalitatii, a semnificatiilor temporale.
Incalcarea realitatii se realizeaza prin interferenta supranaturalului cu naturalul, prin introducerea misterului miraculosului in mecanismul cotidian, prin intruziunea (inserarea) inadmisibilului, anormalului, absurdului, care fisureaza ordinea reala, existenta.
Alterarea rationalitatii duce la structurarea unei alte lumi ordonata dupa legi proprii ce le sfideazape cele universale; sunt eliminate de asemenea explicatiile de ordin cauzal.
Prin „adormirea rationala” se naste o cauzalitate misterioasa ce sustine anormalul, inexplicabilul, care suspenda logica, avand ca efect confuzia.
La nivelul temporalitatii, fantasticul introduce o noua cronologie, un ritm propriu, suspenda durata, incetineste timpul, inverseaza ...
Ipostaze ale fantasticului
Acest lucru însă nu i l-a mărturisit. Cu o noapte înainte de vânătoare domniţa s-a apropiat şi i-a spus că visul pe care o să-l aibă în seara respectivă va fi prezicător. După asta i-a dăruit câinii sai. Ziua următoare, la vânătoare, pe când era departe de tovarăşii săi, s-a început un crivăţ puternic, care l-a doborât. Nu mai putea mişca. Câinii s-au ghemuit in jurul lui apărândul. Când a fost găsit câinii nu mai erau in viaţă, iar el ca prin minune a scăpat cu zile.
Sarmanul Dionis - fantasticul
Sărmanul Dionis este prima nuvelă fantastică din literatura română, Eminescu iniţiind un fantastic realizat prin îmbinarea planului real cu cel fantastic.
Dionis, un tânăr de aproape 18 ani, visător incurabil, modest copist „avizat a se cultiva pe apucate, singur”, cu o existenţă materială precară, neavând „pe nimeni în lume, iubitor de singurătate”, care sunt trăsături romantice, este descendentul obscur al unor aristrocaţi scăpătaţi, rătăciţi nu se ştie cum „în clasele poporului de jos”. Tatăl său o iubise pe Maria, fiica unui preot şi din această iubire se născuse Dionis. El îşi aminteşte cum „văduviţa sa mamă îl crescu cum putu din lucrul mâinilor ei”, singura moştenire care-i rămase de la tatăl său fiind un portret din tinereţe al acestuia, în care copilul se regăseşte adeseori pe sine:” era el întreg, el, copilul din portret”.
Într-o seară ploioasă de toamnă, Dionis se întoarce acasă cu capul plin de gânduri, ...
Fantasticul in literatura si arta populara romaneasca
" Lumea in forma ei actuala nu este singura lume posibila"- afirma Paul Klee intr-o conferinta la Jena in 1924. Evident, nu e vorba aici de realitati cosmogonice, ci de existenta, in acelasi plan a unei pluralitati; a unei pluralitati de lumi nerelevate dar banuite.Ideea de pluralitate, de existenta a unor realitati in suspensie poate fi urmarita in toate culturile. Tot ceea ce nu este inteles este " istorificat din nevoia de a intelege", favorizand instaurarea acelor forme "irationale" care pot genera fantasticul. Cand aceste "forme straine" ajung sa provoace nelinistea, omul le reprezinta, de data aceasta pentru a se elibera, exorcizandu-le.
La Tiganci de Mircea Eliade - nuvela fantastica
Ne trecand proba, Gavrilescu este prins intr-o hora care echivaleaza cu hora ielelor, iar apoi rataceste prin cladirea tigancilor ca sic and ar fi intr-un labirint. In acel labirint el se loveste de diferite obiecte si la un moment dat este strans intr-o draperie ca intr-un giulgi.
Fantasticul in nuvela La tiganci de Mircea Eliade
Gavrilescu pierde notiunea de timpului la intrare, prizonier inca al percetiei de afara, o corecteaza pe baba, care in mod semnificativ traieste inafara timpului: „nu e nici trei” ‚ ii va spune baba; „Trebuie sa fie aproape patru. La trei am terminat lectia cu Otilia”-o corecteaza Gavrilescu. La intrare este servit cu o ceasca cu cafea de batrana care „il privea curios, asteptand parca sa se trezeasca” , Gavrilescu refuza nemtoaica , asa ca i se ofera o tiganca, o grecoaica si o evreica.
Opera fantastica
Fantasticul este deci identificat cu efemerul răgaz al ezitării cititorului sau al pesonajului, el nu durează decât doar atât cât ţine ezitarea. Definit în raport cu realul si imaginarul, fantasticul îi apare lui Tzvetan Todorov drept “ezitarea cuiva care nu cunoaşte decat legile naturale pus fată in fată cu un eveniment in aparentă supranatural”.
Lumi fantastice
Ion Budai-Deleanu este cea mai importantă personalitate afirmată în cadrul Şcolii ardelene în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Personalitate polivalentă, cu proiecte grandioase, realizate însă doar parţial, în domeniul filosofiei, al istoriei, al literaturii, al dreptului, Budai-Deleanu rămâne în istoria literaturii noastre drept creatorul epopeii eroi-comice Ţiganiada, singura operâ de acest fel terminată, deşi proiecte similare au avut şi alţi scriitori (Costache Negruzzi, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu).
Particularitatile fantasticului literar la Eliade si Voiculescu
Exista si in critica literara romaneasca mai multe tentative reusite de a circumscrie frontierele literaturii fantastice. Merita sa retinem aceste lucrari nu atat prin eforturile lor de a ne explica ce este litaratura fantastica, ci mai ales prin incercarea de a arata cum este ea. Putem remarca, in aceasta ordine de idei, in primul rand cartea de referinta a lui Sergiu Pavel Dan, “Proza fantastica romaneasca” (Ed. Minerva, 1975), avand un substantial preambul teoretic, studiul despre fantastic al lui Adrian Marino din cunoscutul sau “Dictionar de idei literare” (Ed. Eminescu, 1973) si eseurile lui Ion Biberi.
Fantasticul
Fantasticul in pictură reprezină fantasticul este suprarealismul. Acesta este un curent artistic apărut în Europa după primul război mondial, care şi-a propus să exploreze subconştientul, celebrând virtuţile iraţionalului. Pictura suprarealistă este pătrunsă de dorinţa de a trezi neliniştea, de a terifia printr-un straniu sentiment ce relevă neprevăzutul.
Considerând că imaginea fantastică creată din vis şi realitate este mai relevatoare decât realitatea fenomenală, pictorii suprarealişti caută legături negândite între lucruri reale, pe care le produc într-o factură realistă. Dar opera în ansamblul ei nu mia aprtţine realului, ci unui imaginar halucinant.
Suprarealismul se dovedeşte a fi cel mai reprezentativ curent ce conţine fantasticul, în cea mai deplină formă a lui. Tainele pe care încearcă să le reprezinte artiştii plastici, dar mai ales pictura - ramură a artei ce poate reflecta cel mai evident „taina artistului” - vor fi ...
Medie note: 8.55 / 10
Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.
Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!