Luceafarul - geneza poemului

Luceafarul (Comentariu)

Una din creaţiile îndelung elaborate de poet este "Luceafărul", apărut pentru prima dată în 1883 în "Almanahul societăţii academice social-literare România jună din Viena". Acestui poem, Eminescu i-a închinat - cu întreruperi - peste opt ani de muncă, plecând de la o temă de inspiraţie folclorică, poetul a ajuns la un poem cu caracter simbolic, în care elementele de bază servesc la exprimarea unei concepţii despre iubire, viaţă şi lume rezumată în strofa finală a poemului.

Comentariu - Luceafarul

COMENARIU
Poemul Luceafărul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfăşoară pe un vag fir epic într-o suită de metafore şi simboluri prin care se sugerează idei filosofice. Este deci în egală măsură un poem de dragoste şi un poem filosofic. Primul tablou ne prezintă o fantastică poveste de iubire între două fiinţe aparţinînd unor lumi diferite. Contemplînd de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafărul de seară se îndrăgosteşte de o preafrumoasă fată de împarat. Fata la rîndul ei este cuprinsă de acelaşi sentiment. În concepţia fetei Luceafărul este un spirit, pentru chemarea căruia trebuie o formulă magică de descîntec. Descifrînd alegoria, putem spune că sensul ei este că pămînteanul aspiră către absolut.În timp ce spiritul aspiră simte nevoia concretului. Pentru al putea chema lînga ea fata foloseşte descîntecul: "Cobori în jos Luceafăr blînd ..." .

Fiinţele supranaturale au posibilitatea ...

Luceafarul - tablouri

4. Geneza:
La baza poemului se afla basmul muntenesc “Fata din gradina de aur”, versificat de Eminescu dupa versiunea culeasa de germanul Richar Kunich; si mitul “Zburatorului” ce este valorificat in primul tablou al poemului, prin visul erotic al fetei de imparat, ajunsa la varsta dragostei, ea isi imagineaza intruparea tanarului in postaza angelica si demonica, pentru a vorbi cu acesta dupa legile pamantene.

Luceafarul

Luceafarul de Mihai Eminescu - comentariu literar

● Alături de izvoarele folclorice şi de motivul Zburătorului, Mihai Eminescu a mai folosit izvoare filozofice, având ca sursă de inspiraţie lucrarea „Lumea ca voinţă şi reprezentare” a lui Arthur Schopenhauer ,de unde a preluat viziunea antitetică dintre omul obişnuit şi omul de geniu, dar şi elemente din filozofia lui Kant şi Hegel.
●Motive mitologice preluate din sistemul de gândire al filozofilor greci Platon şi Aristotel, din „Poemele Vedelor” aparţinând filozofiei indiene şi din mitologia creştină, mai ales noţiunea de „păcat originar” şi viziunea cosmogoniei creştine şi a apocalipsei.

Luceafarul - poem folcloric

Luceafarul - poem folcloric - 1. Principala sursa de inspiratie a lui Eminescu a fost folclorul.

a. In perioada studiilor berlineze poetul a cunoscut memorialul de calatorie prin Muntenia a germanului Richard Kunisch, care cuprindea si basmul muntenesc "Fata in gradina de aur".

Basmul povesteste despre o prea frumoasa fata de imparat pe care pentru a o feri de privirile muritorilor de rand si de ispitele lumii - tatal sau o tine ascunsa intr-un palat construit numai din marmura, aur, argint si pietre scumpe, intr-o "vale stearpa", unde stanci de paza inconjoara mareata adancime. Palatul si gradina lui de aur este pazit de un balaur fioros.

Dar vestea despre frumusetea fara seaman a fetei se respandeste repede. Despre ea aude si Florin, fiul unui imparat, care porneste in cautarea fetei, cu gandul s-o cucereasca. Dupa un sir de peripetii, acesta reuseste sa ...

Luceafarul

E caracterizat prin epitete simple populare. Catalina e prezentata tot in spirit popular „frumoasa se facu”. Dar mai ales autorul foloseste expresii populare admirative „bat-o vina”. Dialogul dintre cei doi muritori urmeaza ritualul erotic cunoscut. E o iubire curteneasca in care se impletesc cuvinte populare. Iubirea e curteneasca , galanta.

Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari

„La începutul secolului al XX-lea, G. Coşbuc consideră Mioriţa un bocet solar, interpretând balada în spiritul şcolii mito¬logice şi descoperind urme ale cosmogoniei universale. El stabileşte unele paralelisme: ciobanul ucis este soarele, iar maica bătrână, pământul” (cf. Barbu Theodorescu, Octav Păun, Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 200).O parabolă cosmogonică.

- Jertfă ritualică / H. Sanielevici (1931). După o incursiune prin religiile străvechi, H. Sanielevici identifică anumite ele¬mente comune specifice celebrării cultului fecundităţii şi fertilităţii, al bunelor relaţii dintre divinitate şi oameni. În centrul acestui cult se află ritualul unei jertfe, al unui „mesager”. Astfel, H. Sanielevici se referă la omorul – ritual al unui Dionysos, Attis, Adonis, Sabazios, Tamuz, Nergal, Siva, Osiris etc. ...

Geneza in arta si literatura

Geneza in arta si literatura - “În vremuri îndepărtate, valea căreia azi I se zice Juaja era acoperita de apele unui lac mare. În mijlocul lui se ridica o stâncă numită Wanka, loc de odihnă a lui Amaru, monstrul înfricoşător cu cap de lamă, o pereche de aripi, trup de broască şi o coadă nesfârşită de şarpe. Geneza in arta si literatura

Paralela intre Scrisoarea I si Luceafarul

Eminescu foloseste pentru a descrie imprejurarile si actiunea mai multe figuri de stil, printre care: epitete("fetei stravezii", "luceafar bland" etc. ), comparatii ("ca doua patimi fara sat", etc.), hiperbole ("lumina si-o revarsa", "alunecand pe o raza"), metafore ("traind in cercul vostru stramt", "chip de lut" etc.) s.a.m.d.

Paralela intre ,,Noapte de decemvrie" si ,,Luceafarul"

Luceafarul se intruchipeaza: de fiecare data, el este parte a naturii sale supracategoriale. El este ingerul care iese din mare, cu par de aur, cu fata stravezie, alba, un "mort frumos cu ochii vii", nascut din cer si mare; este demonul care iese din Soare, cu vite negre de par, " scaldat in foc de soare", trist, ganditor, palid, nascut din soare si noapte.

Luceafarul

Ideile filozofice care strabat poemul sunt exprimate prin maxime, sentinte, precepte morale (in rostirea Demiurgului), ceea ce confera versurilor valoare gnomica. Apoi puritatea stilului este obtinuta prin preponderenta termenilor de origine latina. Eminescu valorifica mai ales fondul romanesc de cuvinte, si integreaza in text expresii populare, acceptand un numar mic de neologisme ('haos', 'ideal', 'palat', etc). Ca efect, limbajul e curat romanesc, inteligibil pentru toti, natural.

Luceafarul - geniu eminescian

'Luceafarul' este expresia desavarsita a geniului eminescian, aparand ca o sinteza a gandirii sale poetice. Poemul are ca sursa principala de inspiratie basmul popular romanesc 'Fata in gradina de aur', cules de germanul Kunisch, valorificat mai intai intr-un basm si apoi prelucrat in cinci variante succesive. Un alt izvor, in afara de cel folcloric, care a penetrat benefic in poemul deplinei sale maturitati artistice, este vasta si profunda cultura eminesciana. 'Luceafarul' devine astfel un poem filozofic in care tema romantica a conditiei omului de geniu capata stralucire desavarsita.

Demonstratie ca Dan, capitan de plai e poem eroic

Personajul principal opera este Dan. El este un personaj imaginar, deoarece nu-l gasim in nici unul din documentele istorice. El participa la toate momentele actiunii. In tinerete a fost un ostean de-al lui Stefan cel mare, iar acum la batranete sta singur intr-o pestera.
El dispretuieste raul si urgia, si doreste sa traiasca intr-o lume mai buna, intr-o tara linistita. Aceasta liniste este asigurata de el prin faptele de vitejie pe care le face. Intre Dan si natura exista o legatura deoarece el intelege stejarii; care il trimit la lupta, deoarece turcii invadeaza tara: “La lupta Dane! Tara-I in jaf, tara-I in foc!”

Luceafarul rezumat

După 1880 acest poem rămas în manuscris va fi prelucrat în cinci variante şi transformat într-un cîntec liric în care povestea mai veche trnsformată şi aceasta devine pretextul alegoric al unei meditaţii romantice, filosofice asupra geniului, dar şi asupra condiţiei omului ca fiinţă sfîşiată de contradicţii. În noua creaţie izvoarele folcloorice se întîlnesc cu cele filosofice, mitologice, culturale şi chiar autobiografice. În forma în care noi o cunoaştem astăzi poemul a apărut în 1883 în Almanahul Societăţii Cultural-literare “România Jună” din Viena. În acelaşi an poemul va fi inclus apoi în volumul îngrijit de Titu Maiorescu intitulat Poezii.

Geneza mediului inconjurator

"Geneza mediului inconjurator"
Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre. Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
"Geneza mediului inconjurator"