Lucian blaga filosofie
Lucian Blaga - filosoful
0x08 graphic
Scriitorul,filosoful si profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele
mai importante figuri ale culturii romanesti contemporane.Initial
expresionista,lirica sa este deschisa miracolelorsi cultiva vitalismul
dionisiac.
Tatal sau a fost preot "areligios"( noteaza fiul intro carte
autobiografica),spre deosebire de mama, care -precizeaza tot el-
"sufera de o religiozitate cu adiacente folclorice si
superstitioase".Pana la varsta de 4 ani viitorul mester al cuvantului
nu a articulat nici o vorba, nici cuvantul vital "mama".S-ar spune ca
in cei 4 ani de mutenie (voluntara?) Blaga si-a insusit in mod
inconstient "Inavatatura lui Atman"(=tacerea),despre care scrie mai
tarziu in Geneza metaforei si sensul ...
Relatia filosofie-stiinta
Relatia filosofie-stiinta - Ortega y Gasset, în “Ce este filosofia?”, pornind de la întrebarea asupra întamplării din viaţa omului de a filosofa, construieşte ca răspuns un întreg demers filosofic, în cadrul căruia se articulează şi o viziune asupra relaţiei filosofie- ştiinţă.
Filosofia medievala
Filosofia medievala.In evul mediu timpuriu s-a petrecut, realmente, o mare depreciere a valorilor umaniste si a muncii, paralel cu exaltarea virtutilor "nobile" si a corpului cavaleresc, a vietii monastice si a devotiunii religioase intruchipate in reprezentantii bisericii.
Filosofia si simt comun
Simţul comun sau punctul de vedere natural şi experienţa obişnuită.
Simţul comun ca un corp de prejudecăţi.
Prejudecăţi, opinii şi judecăţi.
Atitudinea lui Kant în problema prejudecăţilor.
Filosofia, ştiinţa pro şi versus simţul comun.
Simţul comun în perspectiva filosofiei limbii comune.
Atitudinea radicală a filosofiei faţă de simţul comun în ilustrări paradigmatice din istoria filosofiei universale.
Spinoza, Lebnitz, filosofia upanişodică.
Simţul comun sau punctul de vedere natural
Filosofie cu concepte fundamentale
Filosofie cu concepte fundamentale
In acest text, Descartes abordeaza problema centrala a naturii omului si formuleaza celebra lui conceptie dualista potrivit careia omul este alcatuit din trup si din suflet, care sunt insa doua substante diferite, cu totul straine una de alta. Cele doua substante sunt independente una de alta si, pentru a intelege ce este una din ele, nu avem nevoie sa stim ce este cealalta. Totusi, cele doua substante formeaza un tot compact, un singur lucru in fiinta umana, ca si cum sufletul s-ar confunda cu trupul. Dar interactiunea dintre suflet si trup nu este o relatie de dependenta sau de cauzalitate.
Lucian Blaga - Universul dramaturgiei
“Caci nu esti tu, dumnezeire, ne-ntelesul orb, ? ce-si pipaie cararea printer spini? / Nu stii nici tu de unde vii si unde mergi. / […] Te zbuciumi vesnic dibuind / sa faci minuni cum n-au mai fost […]/ Atit de des tu cazi infrint / si nici nu banuiesti furtuna de lumina ce-ai creat-o… […] Iata, sint faptura ta, si-aici sunt ochii mei; ii vrei? / Nu suntem oare pentru ca fara de sila / sa luam pe micii nostri umeri / soarta ta, puternicule Orb?” Apropierea de natura, trairea in intimitatea ei a devenit prin urmare tema de meditatie si punct de plecare al unei “religii” , mai précis al unei reprezentari a naturii si a raporturilor cu ea.
Lucian Blaga
Sub impulsul tocmai al acestui curent a ajuns şi Blaga să cedeze aplecării sale organice (contrariată de sămănătorism, care exalta fenomenalităţi de superficie), către „fondul primitiv" al psyche-i etnice, către «fenomenul originar" autohton, reflectat în mituri, şi arta cu care exprimă «duhul eresului", perpetuat din neolitic, e tot atât de modernă ca a lui Vinea, a lui Maniu (înainte de primul război) şi a oricărui alt „revoluţionar. Violent antitradiţionaliste în prozodie şi stil, Poemele luminii (1919), §i cu atât mai mult Paşii profetului (1921), în marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), sunt ieşite, totuşi, tocmai din cea mai autentică, mai viabilă şi mai fecundă tradiţie, dintr-o tradiţie infraistorică. Din tradiţia prin care umanitatea sălăşluitoare pe teritoriul centrat de osatura carpatică şi-a menţinut prin milenii, sub toate valurile şi vânturile pustiitoare, propria identita ...
Lucian Blaga - gustul eternului
Neglorioasă e această floare,
făcută din stamina şi pistile,
fără de nici o urmă de petale.
Dar ce suav miros-de şapte zile
m-atrage printre frunzele de viţă!
Lucian Blaga-Scriitor canonic
Printr-o metafora revelatorie este prezentata de Lucian Blaga soarele „Soarele lacrima Domnului/ cade in marile somnului”
Prin întreaga sa activitate literara Lucian Blaga se conturează ca un autentic reper valoric in spaţiul literaturii romane.
Scoica de Lucian Blaga
Scoica de Lucian Blaga
Inima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna misterul sau cum spune poetul “o mare necunoscuta. Poezia “Scoica” este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta, inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce “rasuna prelung si neinteles” reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o buna zi la ea. Repetitia verbelui “ajunge” la viitor are scopul de a face cat mai evidenta nesiguranta dar si dorinta neschimbata de a vedea “malul acelei mari”.
Lucian Blaga Scriitor canonic
In creatia poetica a lui Lucian Blaga se disting trei momente
distincte care corespund unor ipostaze ale eului poetic:
Biografie - Lucian Blaga
Poemul “Biografie” a fost publicat in 1929, fiind inclus in volumul “Lauda somnului”. Exista si alte variante ramase in manuscris. Cea mai veche este intitulata “Biografia mea pentru un prieten”, publicata in anul 1925, in revista “Gandirea”.
Lucian Blaga - biografie
Poezia a absorbit miezul metafizic al existentei si pentru proza autobiografica n-a mai ramas decat coaja ei obiectiva si banala. Ce este si mai curios e faptul ca Blaga nu depune niciun efort pentru a-si innobila, (in sens poetic) biografia.
Argumentarea modernitatii unui text poetic studiat din opera lui Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Astfel, corola de minuni a lumii poate fi şi o expresie poetică a domeniului Marelui Anonim. Mitologic, are corespondent în lotusul cu o mie de petale din literatura indică. Corola cuprinde arhetipuri ale universului: flori, ochi, buze, morminte. Metafora „nepătrunsului ascuns” apare şi la Eminescu în „Scrisoarea I” şi reprezinta lumea de dinainte de geneză, necuprinsă în cuvânt şi în semne. La Blaga metafora desemnează lumea creată, alcatuită din taine simţite cu inima şi nu cercetate cu mintea.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Lucian Blaga
- "ochi" - simbol al sufletului omenesc ("ochii sunt oglinda sufletului"), al spiritualitatii omenirii in esenta ei;
- "buze" -- cu dubla semnificatie de sarut, iubire, dar si de rostire, cuvant, ca unic mijloc de comunicare;
- "morminte"- moartea ca o componenta structurala a existentei duale si ciclice (viata-moarte), care la Biaga nu este sfarsitul dramatic, ci constituie "marea trecere" intr-o lume superioara, dar si continuitatea omenirii prin aceea ca trecutul s-a savarsit in fiecare om ("Sangele meu se trage inapoi in parinti");
- "lumina altora" - cunoasterea paradisiaca, gandirea logica, ratiunea;
Stihuitorul - de Lucian Blaga
Numai astfel stihul are un temei
Metafora florii prin care se confirma implinirea actului poetic nu este aleasa intamplator. Floarea simbolizeaza frumosul, placutul, incantarea simturilor. Toate aceste semnificatii traduc de fapt rostul (temeiul) poeziei in primul rand dar si al poetului.
Elemente de compozitie si de limbaj dintr-un text de Lucian Blaga - Paradis in destramare
Ca în cazul tuturor marilor creatori, nu putem încadra opera poetului Lucian Blaga într-un singur curent literar. De la expresionismul primelor volume (sentimentul metafizic, imaginea esenţializată a lumii, elanul vitalist, caracterul vizionar, cultivarea mitului şi întoarcerea către originar, arhaic), începând cu volumul „La cumpăna apelor”, tendinţa este către clasicizare, prin sentimentul echilibrului, al împăcării eului poetic cu universul.
Vara de noiembrie de Lucian Blaga
A doua strofa debuteaza cu o exclamatie, poetul exprimand idea ca lumea atunci cand nu este o amagire devine "senin vesmant".Acest epitet simbolizeaza faptul ca oamenii isi accepta cu seninatate soarta.
Poetul doreste sa ramana vesnic protejat , sa nu treaca clipa "verii", si ar dori o vraja caci tineretea si iubirea au devenit pentru el elemente ale unei basm
.
Medie note: 8.61 / 10
Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.
Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Uite vietatea..nu mai e vietatea! Foame mare prietenas :))
Micutul pare incantat ca masina merge din mainile lui. `Pune mana pe volan!`, se aude indemnul tatalui in timp ce mama isi invata fiul sa claxoneze.
Pentru un rucsac lasat in statia de autobuz s-a mobilizat toata politia, s-a inchis circulatia, au venit genistii. Oare ce pateau baietii daca ii prindea politia?
Tu cum ai reactiona daca ti-ai prinde prietenul cu o blonda in pat?