Primul lucru care trebiua asa dar demonstrat , daca fireste textul o permite , este valoarea de arta a acestei opere eminesciene , operatie cu atat mai necesara cu cat analizele se invartesc de obicei in jurul implicatiilor filozifice , studiindu-le in sine si prin raportare la sursele kantiene si schopenhaueriene si nu, asa cum totusi e mai normal ca epifenomene ale fictiunii literare.
Fie in poezie , fie in proza , meditatia filozofica nu poate constitui un scop in sine , ea trebuie sa serveasca puterii de viata si de sensibilitate a operei , altfel , oricat de interesanta ar fi , dauneaza conditiei estetice . Nu e greu de observat de altfel ca in Sarmanul Dionis , ca si in poemele lui Eminescu, meditatia nu e una propiu-zisa filozofica , neavand nici precizia, nici strigenta logica necesara , ci mai curand o reverie specific romantica in marginea unor idei generale .
Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”.
Titlul nuvelei are o structura subiectiva , punand in lumina pe Dionis , personajul principal eponim , iar apelativul „sarmanul” relevand conditia umila a protagonistului, din punct de vedere social,dar si spiritual deoarece nu reuseste sa se atinga planul absolutului. Dan-Dionis este un personaj exceptional ...
Sărmanul Dionis este prima nuvelă fantastică din literatura română, Eminescu iniţiind un fantastic realizat prin îmbinarea planului real cu cel fantastic.
Dionis, un tânăr de aproape 18 ani, visător incurabil, modest copist „avizat a se cultiva pe apucate, singur”, cu o existenţă materială precară, neavând „pe nimeni în lume, iubitor de singurătate”, care sunt trăsături romantice, este descendentul obscur al unor aristrocaţi scăpătaţi, rătăciţi nu se ştie cum „în clasele poporului de jos”. Tatăl său o iubise pe Maria, fiica unui preot şi din această iubire se născuse Dionis. El îşi aminteşte cum „văduviţa sa mamă îl crescu cum putu din lucrul mâinilor ei”, singura moştenire care-i rămase de la tatăl său fiind un portret din tinereţe al acestuia, în care copilul se regăseşte adeseori pe sine:” era el întreg, el, copilul din portret”.
Într-o seară ploioasă de toamnă, Dionis se întoarce acasă cu capul plin de gânduri, ...
Finalul este dominat de filosofia lui Schopenhauer: autorul sugereaza ca Dionis nu este decat un avatar, adica unul dintre oamenii in care s-a reincarnat acelasi suflet in perioade succesive: Zoroastru (in mileniul I i.Hr.), Dan (in vremea lui Alexandru cel Bun) si Dionis (in veacul 19).
Proza lui Eminescu este mai redusă ca număr decît poezia dar ca si în poezie si în proză, Eminescu este un deschizător de drumuri. Eminescu este creatorul basmului cult prin Făt Frumos din lacrimă. Apoi este creatorul prozei fantastice Sărmanul Dionis în care realizează nu numai o nuvela fantastică ci si una filosofică. Valorificînd idei filosofice antice cît si idei moderne. În afara de acest tip de proză Eminescu a scris si proză de dragoste estetică ca în Cezara la aniversara.
Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.
Visul ca eveniment oniric se regaseste in Geniu pustiu, dar si in Lucefarul. Este foarte bine pus in evidenta si foarte accentuat in proza lui Eminescu. De asemenea, ar putea fi mentionat un tip de vis ca instrument, ca o cale de acces in lumi necunoscute, inaccesibile, alimentand nevoia de cunoastere a eului romantic si credinta lui ca exista o realitate insolita, dincolo de cea cunoscuta, dincolo de cea la care are acces omul.
In secventa introductiva din “Sarmanul Dionis” se accentueaza pe un flux al gandirii libere, al reveriei, care se constituie intr-o prima ipostaza a visului. Obiectul gandirii este reprezentat de conceptele despre timp si spatiu si cristalizarea unui teorii, conform careia acestea nu exista, ca ele sunt create de om, de gandirea si imaginatia acestuia: “In fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu- ele sunt numai in sufletul nostru”. In aceeasi ipostaza, visul ca reverie defineste natura eroului, asa cum este ea mentionata ...
Personajul principal din aceasta opera, este acea persoana care s-a permis, sa gindeasca cu glas tare-Dionis.El este un tinar de o frumusete denomica, portretul sau fiind construit in maniera specific eminesciana: “fata era de acea dulceata vinata alba ca si marmura in umbra (…), ochii tristi in forma migdalei erau de acea intesiva voluptate pe care o are catifeaua neagra (…), intru-un surtuc lung de-i ajunge la cilcii (…), parul cam prea lung curgea in vite pina pe spate(…), surisul sau era foarte innocent(…), de o profunda melancolie”.
Nuvela este publicată în ianuarie 1873 la “Convorbiri Literare” de acelaşi Negruzii. Eminescu mai crease două proze filosofice “Archeus” şi “Umbra mea” în care sînt dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care şi-a pierdut umbra, dedublarea personalităţii şi relativitatea adevărurilor, motive preluate alături de altele din “Geniu pustiu” şi se vor regăsi în “Sărmanul Dionis”.
Dupa ce este initiat in tainele migratiei sufletesti de catre maierstrul Ruben, care îi spune că este adevărată teoria egipteană a trecerii sufletului prin mai multe trupuri. El ii dezvalui lui Dan secretul cartii lui Zoroastru, astfel el trebuie sa citească pagina a şaptea unde sunt toate cele necesare pentru a intra in eternitate.
Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu. Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia şi literatura europeană din perioada studiilor de la Viena unde a şi fost redactată aşa cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă lui Iacob Negruzii de către Ioan Slavici. Nuvela a fost citită la 1 septembrie 1872 la “Junimea” unde a creat impresia de extravaganţă prin amestecul de filosofie şi literatură. Nuvela este publicată în ianuarie 1873 la “Convorbiri Literare” de acelaşi Negruzii. Eminescu mai crease două proze filosofice “Archeus” şi “Umbra mea” în care sînt dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care şi-a pierdut umbra, dedublarea personalităţii şi relativitatea adevărurilor, motive preluate alături de altele din “Geniu pustiu” şi se vor regăsi în “Sărmanul Dionis”.
Eminescu sparge tiparele prozei nationale, prin faptul ca el nu adopta o scriitura in spirit realist. Eminescu va practica o proza baroca, subiectiva, caracterizata prin onirism, erotism, fabulos. Toate temele au un preambul filosofic. Prin aceasta se deosebeste de ceilalti prozatori romantici : Poe, Hoffmann. Prozatorul include in opere idei filosofice din Kant, Schopenhauer, religiile orientale( teoria metempsihozei sau a reancarnarii, teoria migratiei sufletului ).
Teoria migratiei sufletelor – conceptie religioasa conform [reia sufletul ar petrece dupa moarte in alt corp.
In nuvela “La tiganci”, Eliade construieste subiectul in 8 secvente prin intermediul carora realul se imbina cu irealul. Camuflarea sacrului in profan(hierofania), trecerea din real in ireal si incapacitatea omului de “a trai mitul”, constituie punctul de plecare in opera lui Eliade.
Referat despre Particularitati ale prozei fantastice in opera lui Mircea Eliade
Operele lui Eliade care vor urma pana la sfarsitul perioadei interbelice si dupa razboi, deschid o noua etapa a creatiei sale , continuatoare a unei anumite directii a prozei romanesti , inaugurata de Mihai Eminescu cu ,,Sarmanul Dionis,,. Miturile arhaice ale cosmogoniei si creatiei , visul magic, iesiri fabuloase din timp sunt dezvoltate intr-o trasatura narativa abil construita , in care intimplari obisnuite se amesteca firesc cu situatii fantastice.
De o factura aparte aparte in ciclul indian este ,,Secretul doctorului Honingberg,, ,ce poate fi considerat o incercare temerara de a aseza niste date de erudutie.Naratorul este , eroul, un tanar care traise cativa ani in Orient si care primeste o scrisoare de la doamna Zerlendi , prin care este rugat sa cerceteze niste colectii ramase de la sotul ei. Tanarul lucreaza, saptamanal , cateva dupa-amiezi in biblioteca, intre aproximativ treizeci de mii ...
O trasatura specifica stilului lui Creanga este nota comica,realizata prin exprimarea mucalita, combinatii surprinzatoare de cuvinte si termeni familiari meniti sa caricaturizeze; oralitatea stilului,este data de expresii onomatopeice, interjectii,zicerilor, inserarea in text a versurilor populare si a frazelor ritmate.
Yahoo messenger-ul are setari de invizibilitate pentru fiecare din prieteni, putem sa asociem poza asa numitul avatar si putem sa atasam si un mesaj scris numit status . Pe langa messenger sau mai dezzoltat unele programe de exemplu cel care permite de a vizualiza prietenii tai din lista ce melodie asculti .
"Guvernarea erei digitale" (Dunleavy et all., 2005) este o oportunitate de schimbare fundamentala atat la nivel organizational, cat si cognitiv, cultural si social. Schimbarile la nivelul managementului organizatiilor publice determinate de introducerea mijloacelor informationale si comunicationale vizeaza: