Al doilea principiu al termodinamicii

Aceasta pasionanta aventura a inceput cu prima revolutie tehnico-stiintifica (crearea masinii cu abur si preocuparile legate de imbunatatirea randamentului acesteia - Carnot), generand cercetari ce s-au desfasurat pe un fundal din ce in ce mai larg si mai profund, culminand in anii secolului XX cu o contributie extrem de importanta la actuala revolutie tehnico-stiintifica (cibernetica, informatica), odata cu introducerea conceptului de entropie informationala (Shannon) prin analogie cu entropia statistica Boltzmann.

Esenta principiului al doilea consta in introducerea unei noi marimi de stare entropia si in precizarea sensului de variatie a acesteia in sistemele izolate ( Afanasieva 1928). Principiul al II-lea indica sensul in care se desfasoara procesele din natura, stabileste limita maxima de transformare a caldurii in lucru mecanic in procese ciclice si afirma neechivalenta calitativa dintre L si Q.Primul principiu al termodinamicii a aratat posibilitatea transformarii L in Q si invers fara a specifica in ce conditii aceste transformari sunt posibile.

El a aratat echivalenta cantitativa dintre L si Q si a introdus proprietatea de energie interna (U), care nu variaza in absenta actiunilor exterioare pentru orice procese din interiorul sistemelor.
Din definitia notiunilor de L si Q s-a constatat ca intre acestea exista o deosebire fundamentala: daca lucrul mecanic poate determina variatia oricarei forme de energie, caldura poate determina numai variatia energiei interne a sistemului.

Aceasta neechivalenta dintre Q si L nu ar avea importanta daca s-ar putea transforma fara dificultate Q in L.
Dupa cum arata experienta, in timp ce la transformarea L in Q fenomenul se poate limita la variatia starii termodinamice numai a corpului (receptorul de caldura, de exemplu la incalzirea prin frecare sau electrica), la transformarea Q in L, odata cu racirea corpului care cedeaza Q, are loc variatia starii termodinamice a altor corpuri care iau parte la proces: a substantei de lucru la procesele deschise sau a altor corpuri la procesele ciclice inchise.