Aparatul digestiv

Acestea sunt asa-numitele glande digestive, care intervin in digestia chimica a alimentelor: unele dintre acestea se gasesc chiar in peretii tubului digestiv, in timp ce altele, precum ficatul si pancreasul, sunt situate in exterior, purtand denumirea de glande anexe.

Procesul de digestie consta in transformarea aslimentelor in particule tot mai mici, care sa poata trece prin membranele celulare ale mucoasei intestinale. In gura intra in actiune dintii, carora le revine sarcina ,,mecanica,, de a macina alimentele; in acelasi timp, alimentele se amesteca cu saliva, care contine anumite substante, denumite enzime, cu rolul de a declansa descompunerea chimica a alimentelor. Saliva are si rolul de a mentine umiditatea limbii si a buzelor si de a tine microbii departe de cavitatea bucala. Aceasta este prima faza a digestiei.

In continuare, alimentele trec in faringe. Esofagul, segment al tubului digestiv cuprins intre faringe si stomac, se contracta si se relaxeaza, efectuand o serie de miscari peristaltice, pentru a impinge alimentele spre stomac. Alimentele transformate in chim, in stomac, apoi trec in intestinul subtire, unde se vor transforma intr-un lichid numit chil, bogat in substante nutritive usor asimilabile de catre celule. Substantele care nu se digera vor fi impinse in intestinul gros pentru a fi apoi expulzate prin rect.

Stomacul
Este un fel de sac cu o forma asemanatoare literei ,,J,,, avand un volum de aproximativ 1200 cm cubi. Alimentele intra in stomac printr-un orificiu care este intotdeauna deschis, denumit cardie, si trec in intestin printr-un alt orificiu, pilorul. Acesta din urma se inchide cu ajutorul unui sfincter, care se deschide numai atunci cand trebuie sa lase continutul stomacului sa treaca in intestin. Astfel alimentele lichide si cele sub forma de pasta isi continua drumul, in timp ce carnea, bucatile care nu au fost bine mestecate etc. raman in stomac pana cand sucul gastric reuseste sa le transforme intr-un amestec care poate fi asimilat de peretii intestinului.

* In timp ce sunt mestecate de dinti, alimentele se impregneaza cu saliva, care are rolul de a le lubrifia si de a declansa transformarea chimica a acestora. Miscand alimentele in gura, limba intervine activ in umezirea cu saliva; in timpul deglutitiei, contribuie si la impingerea alimentelor inspre faringe. Saliva contine doua enzime importante: ptialina, care incepe transformarea chimica a amidonului in glucide simple, si mucina, care contribuie la lubrefierea alimentelor.

Peretii stomacului
Sunt musculosi pentru a facilita miscarile necesare pentru maruntirea alimentelor. Intr-o cavitate interna a peretilor stomacului sunt adapostite glandele gastrice, pe cat de mici, pe atat de numeroase (in zona pilorului exista aproximativ 10.000 pe cm patrat). Acestea secreta sucul gastric, care transforma chimic alimentele in substante care pot fi asimilate de organism.

* cel mai simplu aparat digestiv pe care - l putem intalni este cel al spongierilor. La spongieri, digestia alimentelor, absorbite prin pori, are loc intr-un stomac primitiv denumit cavitate atriala; resturile neutilizabile sunt apoi eliminate printr-un orificiu denumit oscul. Pornind de la acest model elementar, aparatul digestiv al nevertebratelor si al vertebratelor evolueaza, devenind tot mai complex, pana cand ajunge un mecanism perfect, in cazul fiintei umane.* peretii stomacului se contracta pentru a amesteca alimentele, favorizand astfel actiunea sucului gastric. Datorita acestora, alimentele care intra rand pe rand in stomac se vor transforma in curand in chim, gata sa treaca in intestin.*