Autoritatile administratiei publice

Chiar in cadrul aceluiasi stat, intr-o evolutie istorica mai mult sau mai putin indelungata, s-au constatat modificari ale raportului intre puteri, in beneficiul uneia sau alteia dintre ele, desi prevederile constitutionale care reglementau distribuirea atributelor de putere au ramas neschimbate. Cu toate acestea, s-a remarcat ca executivul cuprinde, in mod traditional, doua categorii de organe: seful statului si guvernul, indiferent ca acestea coexista sau nu, atunci cand coexista avand functii partajate si responsabilitati diferite .

Majoritatea reprezentantilor dreptului constitutional, nu exclud ideea de "executiv" precum unii autori de drept administrativ, care o inlocuiesc cu cea de functie administrativa .
Executivul sau puterea executiva este astfel, recunoscuta ca fiind o functie a statului care asigura executarea legii. Ducerea la indeplinire a cestei functii presupune exercitarea functiei de sef al statului, coordonarea actiunii administratiei publice pentru punerea in aplicare a legii, desfasurarea unor actiuni directe de aplicare a legii sau de organizare a aplicarii legii, exercitarea unor atributii care privesc impulsionarea procesului legislativ, ca si conducerea generala a statului.

Tinand seama de structurarea executivului, se poate face distinctie intre un executiv monocratic sau monist si un executiv dualist.
a. Executivul monocratic. Regimul executivului monocratic sau monist reprezinta o reminiscenta a antichitatii imperiale si a absolutismului monarhic, adaptata la regulile constitutionale. Astfel, aparitia teoriei separatiei puterilor in stat, a dus la transformarea monarhiei absolute in monarhie limitata si la gasirea, mai apoi, a formelor executivului supus regulilor democratiei parlamentare. Este demn de subliniat ca in trecerea de la monarhia absoluta la cea limitata de Constitutie,

monarhul si-a pierdut in buna masura atotputernicia atributiilor, lui revenindu-i exercitarea in exclusivitate a functiei executive, in concurenta cu cea legislativa, la a carei exercitare participa alaturi de Parlament. Acest model este valabil si astazi in multe state, dar in unele rolul monarhului a devenit aproape formal.Executivul monocratic se caracterizeaza prin detinerea functiei executive de catre o singura entitate statala. Aceasta poate purta denumirea de rege, presedinte, in cazul republicilor parlamentare si prezidentiale, sau poate fi un dictator, care, prin prerogativele pe care si le asuma, anihileaza principiul separatiei puterilor in stat.

In decursul istoriei, executivul monocratic a inregistrat si forme colegiale, in randul acestora inscriindu-se sistemul consulilor romani, care presupune exercitarea atributiilor executive de catre doua persoane (consuli), egale in drepturi.
Un alt sistem executiv colegial il constituie directoratul, in cadrul caruia functia executiva este incredintata unui numar restrans de persoane .