Bugetarea fluxurilor de trezorerie

In literatura franceza de specialitate gestiunea este definita ca: "un proces specific constand in activitati de planificare, organizare, impulsionare si de control vizand determinarea si atingerea de obiective datorita folosirii fortei de munca si a punerii in lucru si altor resurse". Ca sinteza a celor expuse, vom defini gestiunea ca un proces de administrare a resurselor materiale, energetice si umane de asa maniera incat sa corespunda scopurilor pentru care au fost alocate sau prevederilor legilor in vigoare. Administrarea consemnand in fapt conservarea si utilizarea lor cat mai economicoasa.

Operatiunile de gestionare a valorilor materiale si banesti sunt cuprinse in buget, instrument definit de aceleasi surse bibliografice ca: "ansamblu conturilor previzionale si anuale de resurse si cheltuieli ale statului, colectivitatilor si stabilimentelor publice", notiunea de plan financiar cuprinde veniturile si cheltuielile statului, unei organizatii sociale sau economice, calculate pentru o perioada determinata de timp.

Din cele doua definitii prezentate putem conchide ca a gestiona inseamna a prevedea, a prevedea inseamna a supravietui, cele doua aspecte fiind necesare intr-o economie concurentiala de piata.
Decizia financiara se bazeaza tocmai pe cele doua aspecte, prevederea si lupta de concurenta pentru supravietuire. Diferitele decizii financiare au impact asupra trezoreriei intreprinderilor.

Deciziile de investitii sau dezinvestitii, de exemplu, se traduc prin platile privind achizitiile de imobilizari, sau incasarea pretului cesiunilor. Deciziile de finantare antreneaza fluxuri de trezorerie care pot fie sa majoreze capitalurile proprii, fie sa mareasca datoriile, sau sa provoace diminuarea lor in caz de rambursare. Deciziile de investire a dividendelor antreneaza alte fluxuri. Intreprinderea poate incasa sau plati diferite sume. De asemenea, realizand operatii de exploatare, intreprinderea incaseaza bani din vanzari, plateste salarii si are alte cheltuieli, prin care isi regleaza furnizorii precum si alte cheltuieli externe.

Astfel trezoreria rezulta din ansamblul fluxurilor antrenate de operatiunile de exploatare, care constituie cicluri de exploatare si prin operatiunile in afara exploatarii (fig. 6.1.). Desi fluxurile trezoreriei rezulta din ansamblul deciziilor privind operatiunile de exploatare si cele din afara exploatarii, gestiunea nu trebuie sa fie o gestiune pasiva, adica in intregime dependenta de alte decizii financiare. Ea trebuie sa constituie o gestiune activa care, datorita acestui fapt, trebuie sa posede o anumita autonomie in raport cu celelalte decizii ale intreprinderii. Astfel, s-a dezvoltat in sanul majoritatii intreprinderilor, o functie de trezorerie, al carei continut s-a modificat recent.