Comunicare Interculturala 2

Pe de alta parte, multe grupuri culturale care ar fi putut accesa facilitatile acestei ere noi nu au facut-o pentru ca ramane viabil un set de valori culturale si se manifesta inertia sau chiar imposibilitatea adaptarii si asumarii noilor cerinte.De-a lungul evoutiei istorice, orice cultura pierde unele trasaturi si castiga altele. Culturile sunt vii si este necesar sa ramana asa iar pastrarea identitatii , indiferent de natura ei, nu trebuie sa reprezinte staticitate culturala.

Marea problema si sfidare a contemporaneitatii este cum trebuie procedat pentru a accelera si controla evolutiile diverselor culturi pe directia convergentei si a pune astfel convietuirea interculturala in locul conflictelor culturale, fara riscul de a forta diversitatea culturala sa intre pe calea asimilarii unei culturi de catre alta. La fel de important, este necesar a fi infiintate in fiecare tara organisme responsabile cu realizarea unitatii in diversitate pastrand insa specificul si identitatea proprie dar raspunzand permanent la provocarile lumii contemporane.

Noua Europa nu are cum sa ignore multimea limbilor, diversitatea traditiilor sau pluralitatea culturilor care, probabil, ii va contura identitatea. "Unitate in diversitate" este deviza care defineste marea familie a Uniunii Europene. Se doreste a fi nu o extindere a "imperiului european" peste etnii si popoare cu scopuri ascunse sau instaurarea unei culturi unice in defavoarea celorlalte ci dezvoltarea unui spirit comun si a constiintei unei identitati culturale comune. A avea insa o identitate culturala europeana inseamna sa constientizezi si sa pastrezi specificitatea propriei culturi dar, in acelasi timp, sa stabilesti contacte cu ceilalti membri.

Realizarea unitatii in diversitate reprezinta, poate, una dintre cele mai importante provocari ale modernitatii si se manifesta inca destul de puternic conflictul etnic si religios, violenta domestica, inchistarea in valorile nationale, dificultatile relationale la toate nivelurile, migratii de populatie dintr-o zona in alta a lumii. Poate oare educatia sa ajute la depasirea barierelor ce continua sa existe intre oameni datorita limbii, culturii si deosebirilor de sex?
Problema esentiala ce se pune in fata educatiei este de a transforma tensiunile ce pot determina consecinte negative asupra devenirii personalitatii celor implicati, in diferente "compatibile".

Prin urmare este necesara recunoasterea existentei unui fond comun tuturor fiintelor umane de aptitudini, capacitati, abilitati dar care se dezvolta variat in functie de conditiile culturale oferite de mediu si educatie. Este o realitate importanta faptul ca dificultatile in comunicare inca separa culturile Europei si nici mass media, nici turismul, nici o alta activitate nu apropie indivizii indeajuns de mult. Insusirea limbilor si cunoasterea culturii altor tari precum si realizarea de relatii interculturale pot constitui baza unei culturi europene in conditiile in care are loc interactiunea si confruntarea propriilor elemente culturale cu altele straine.

Perceptia reala a alteritatii are ca efect eliminarea falselor aprecieri asupra "normalitatii" facute in virtutea obisnuintei cu un anume sistem cultural iar experientele interculturale trebuie asumate total si utilizate constient pentru a se ajunge la consens si la un profit comun maxim si pentru depasi imaginea conventionala pe care o avem despre sine si despre ceilalti.

Referitor la tara noastra, mentionam ca mediul social al Romaniei s-a caracterizat dintotdeauna prin diversitate culturala insa complexitatea relatiilor intre grupuri poate fi evidentiata numai la o examinare mai profunda a componentei societatii. Referindu-ne la relatiile interetnice, in Romania nu numai ca locuiesc reprezentantii ai multor grupuri etnice, ci, mai mult, in componenta fiecarui grup etnic exista diverse categorii de persoane care difera prin provenienta, mentalitate si atitudini.

Desi sunt incercari pentru a favoriza apropierea intre grupurile etnice - este elaborat cadrul legislativ favorabil minoritatilor nationale, exista diferite societati etnoculturale, organe de presa, radio si emisiuni consacrate culturii etniilor conlocuitoare - calitatea relatiilor interetnice este departe de a fi multumitoare. In aceste conditii, educatia interculturala ramane unica perspectiva pentru un stat multicultural ca Romania.

Actualmente in Romania traiesc, invata si muncesc impreuna apartenenti ai mai multor etnii precum: romani, maghiari, sasi, secui, bulgari, armeni, rusi-lipoveni etc., fiecare cu particularitatile culturale proprii, particularitati cunoscute prea putin sau chiar necunoscute de catre ceilalti. De asemenea putem vorbi de apartenenta religioasa diferita, de apartenenta sociala diferita sau, de ce nu, de apartenenta geografica diferita. Fiecare asemenea grup isi constituie de regula propria cultura care mai apoi este transmisa din generatie in generatie si apoi aparata ori de cate ori este nevoie. Este adevarat ca de foarte multe ori apar conflicte alimentate de diferentele culturale si de necunoasterea celuilalt neexistand nici macar intentia de a intelege alteritatea.

In fata unei asemenea realitati nu trebuie sa se ramana doar la perspectiva multiculturalista sau, mai grav, sa se adopte punctul de vedere asimilationist potrivit caruia cultura minoritatii sa fie absorbita de cultura majoritatii. Perspectiva de abordare cea mai potrivita este cea interculturalista care pleaca de la premisa ca toate culturile sunt egale intre ele cu focalizare pe interactiunile intre persoane, grupuri sau subgrupuri. Perspectiva interculturalista valorifica si valorizeaza diferentele culturale si conditiile sociale si faciliteaza cunoasterea reciproca si schimbul intre diferitele comunitati.