Comunicare organizationala

Daca in grupul primar individul reuseste sa isi gestioneze optim interactiunile cu ceilalti, in grupurile secundare (organizatii, institutii), el are nevoie de o metoda pentru a fi eficient in relatiile cu ceilalti - metoda inseamna rationalitate. Organizatiile sau institutiile sunt create pentru a indeplini un obiectiv clar sau o serie de obiective, uneori, fara a pune insa accent prea mare pe individ. Caracteristica procesului de comunicare este rationalitatea, mai exact, se are in vedere relatia dintre mijloace si scopuri. Cele mai frecvente intrebari in acest sens sunt:

"Cat de eficient comunici?", "In ce masura finalitatea actului de comunicare se suprapune peste finalitatea vizata?". Spatiile organizationale se confrunta in permanenta cu problema schimbarii, iar in aceasta problema comunicarea joaca un rol esential. Procesele de comunicare pot furniza atat cauzalitatea cat si finalitatea proceselor de schimbare. Managementul schimbarii nu poate face abstractie de managementul proceselor de comunicare.

Din motivele mai sus enumerate, putem spune ca analiza proceselor de comunicare poate furniza solutiile pentru supravietuirea, optimizarea modului in care functioneaza organizatiile formale. Aceasta analiza nu trebuie sa se opreasca la granitele organizatiilor formale, ceea ce inseamna ca analiza trebuie sa se refere si la procesele de comunicare cu publicul larg, cu organizatiile sau institutiile similare/concurente sau cu diverse alte grupuri sociale.

Problemele frecvent intalnite in studiul proceselor de comunicare sunt legate de optimizarea fluxului de comunicare interna/externa, problema lipsei/supraincarcarii informationale, diversificarea sau standardizarea rolurilor comunicationale intr-o organizatie. Problema luarii deciziilor in grupurile de conducere, aici avem nevoie de facilitatori/negociatori. In opinia unor teoreticieni si practicieni, in spatiul comunicarii organizationale, ideea unui bilant comunicational ar reprezenta recunoasterea comunicarii ca variabila strategica in functionarea si dezvoltarea organizatiilor. Aceasta ar presupune de asemenea recunoasterea managementului comunicarii ca domeniu distinct, de o importanta strategica, alaturi de managementul general, managementul resurselor umane etc.