Comunicarea externa a organizatiei

Incercand sa analizam continutul acestei definitii putem trage usor concluzia ca o organizatie se constituie numai atunci cand un grup doreste sa ajunga la un obiectiv, la care nu ar putea ajunge nici un membru al acesteia daca ar actiona izolat. Pentru ca obiectivul sa fie indeplinit este nevoie ca membrii organizatiei sa se ghideze dupa un sistem de valori si dupa norme unanim acceptate. Orice contradictie aparuta intre membrii organizatiei care nu este rezolvata la timp, impiedica realizarea consensului si, implicit, ratarea indeplinirii obiectivului.

Obiectivele urmarite de organizatie pot fi prioritizate ca principale si secundare. De pilda, intr-un oras X o organizatie a pus in functiune o societate pentru constructia de tractoare, intrucat in apropiere se afla o mare suprafata de teren agricol si o colectivitate dornica sa cultive pamantul pentru obtinerea la preturi acceptabile a unor produse agricole. Totodata, surplusul de produse poate fi valorificat pe pietele localitatilor vecine, aducand societatii profituri insemnate.

Din cele prezentate, ar trebui sa rezulte ca obiectivul principal ar fi obtinerea de produse ieftine, cu cheltuieli minime pentru satisfacerea nevoilor unor comunitati, dar in conditii de sporire a profitului, necesar reinvestirii si dezvoltarii in continuare a afacerii. Obiectivul secundar il reprezinta necesitatea mentinerii stabilitatii comunitatii respective prin asigurarea unor locuri de munca profitabile pentru membrii acesteia.

Daca am lamurit ce inseamna o organizatie, in continuare ne propunem sa definim relatiile publice avand la baza punctul de vedere al Asociatiei Internationale a Relatiilor Publice, exprimat in 1978, la Conventia anuala din Mexic: "Practica relatiilor publice este arta si stiinta sociala a analizarii unor tendinte a anticiparii consecintelor lor, a sfatuirii liderilor unei organizatii si a implementarii unor programe de actiune care vor servi atat interesele organizatiei, cat si interesele publicului.