Contabilitatea firmelor de comert, turism si servicii

Evolutia contabilitatii este strans legata de evolutia economica, preocuparile de a retine si ordona datele si informatiile cu privire la gestiunea averii personale sau a celei publice nascandu-se atunci cand nu se mai putea tine evidenta existentei si a miscarii bunurilor decat in scris.

Arheologia a furnizat numeroase dovezi din care rezulta ca popoarele lumii antice au folosit anumite tehnici contabile.

Din codul regelui caldeean Hammurabi, care a domnit intre anii 1792 si 1750 i.e.n., rezulta ca asiro-caldeenii utilizau documente justificative, aplicau tehnica calcularii dobanzilor si foloseau conturile.
Printre ruinele marilor temple orientale, unde se acumulau importante bunuri materiale si bani de la credinciosi, s-au gasit insemnari contabile in scriere cuneiforma pe tablite de lut arse spre a putea fi mai bine pastrate.

Contabilitatea, de la inceputurile sale si pana in Epoca Renasterii, a folosit ca tehnica de lucru partida simpla si contul, cu ajutorul carora se sintetizau existenta si miscarea bunurilor si banilor.

Dezvoltarea schimburilor si inflorirea comertului au dus la acumularea de mari bogatii de catre orasele Italiei, unde se realizeaza un semnificativ progres in domeniul arhitecturii, a artelor in general, care caracterizeaza Epoca Renasterii.

In aceste conditii, profesiunea de contabil incepe sa fie considerata o indeletnicire superioara.

In statul papal, de pilda, insusi Papa Grigore I, zis cel Mare, conducea contabilitatea veniturilor si cheltuielilor.