Controlul constitutionalitatii legilor

Justificarea teoretica a suprematiei constitutiei rezida chiar in caracterul politic si juridic al acesteia. Astfel, in constitutie isi gaseste expresia vointa suprema a poporului in ceea ce priveste obiectivele si instrumentele de exercitare ale puterii politice. Normele constitutionale fixeaza principalele instrumente de guvernare, stabilesc autoritatile care vor infaptui guvernarea si raporturile intre acestea.

Totodata, constitutia este sediul drepturilor si libertatilor cetatenesti. In plus, constitutia este factorul structurant al ordinii juridice, careia ii furnizeaza principiile directoare: egalitatea tuturor cetatenilor, legalitatea, neretroactivitatea legilor s.a.

Sistemele constitutionale moderne prevad sanctiuni pentru inAZcalcarea prevederilor Legii fundamentale fie de autoritatile statale care desfasoara o activitate politica propriu zisa, cum este, de pilda, seful statului, fie de catre partidele politice.

Datorita suprematiei constitutiei, Legiuitorul constituant a stabilit o anume ierarhie a actelor normative, in fruntea tuturor acestora fiind asezata chiar Legea fundamentala. Ei ii urmeaza legile constitutionale, legile organice, legile ordinare, ordonantele, hotararile Guvernului s.a.m.d.

Legea constitutionala este o exceptie de la prinAZciAZpiul suprematiei constitutiei, deoarece o va modifica.O ultima observatie se impune in ceea ce priveste constitutia bazata pe cutuma. Prin definitie, problema suprematiei unui asemenea tip de lege fundamentala se pune in alti termeni decat suprematia constitutiei scrise. Noua cutuma sau o noua lege cu un continut constitutional se vor substitui cu usurinta cutumei iesite din uz, respectiv legii a carei modificare sau abrogare se impune.

Pentru asigurarea suprematiei constitutiei, doctrina si practica constitutionala au creat doua institutii juridice eficiente: controlul constitutionalitatii legilor si contenciosul administrativ.
2. Notiunea de control al constitutionalitatii legilor.Intelegem prin control al constitutionalitatii legilor ansamblul dispozitiilor normative care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor si altor acte normative cu dispozitiile Legii fundamentale Sediul acestor norme juridice se gaseste, fireste, in constitutie. Lor li se adauga normele cuprinse in actul normativ special, care reglementeaza organizarea si functionarea institutiei investite cu prerogativele de jurisdictie constitutionala.

Pentru a se verifica conformitatea unei legi cu dispozitiile constitutionale, au fost propuse, in principal, doua sisteme:
a) controlul exercitat de catre un organ politic;
b) controlul exercitat printr-un organ jurisdictional.
c) controlul exercitat de un organism politic-jurisdictional. Primele doua sisteme mai sunt cunoscute si sub denumirea de control preventiv si, respectiv, controlul posterior.

Primele doua sisteme mai sunt cunoscute si sub denumirea de control preventiv si, respectiv, controlul posterior.
3. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat de un organism politic.Acest gen de control este controversat deoarece organismul investit cu prerogativele de control al constitutionalitatii legilor votate de Parlament apare ca o autoritate care ar exercita o a patra putere in stat, putand sa infirme vointa parlaAZmenAZtarilor, ei insisi exponenti ai vointei suverane a poporului.

Initial, problema controlului politic s-a pus in Franta in cadrul Constituantei investite cu puterea de a adopta Constitutia Anului III (Constitutia din 1795). AutoAZrul initiativei a fost abatele Sieyes care a propus infiintarea unui "Juriu constiAZtuAZtional", organizat ca un corp de reprezentanti ai poporului investiti cu atributia speciala de a judeca reclamatiile impotriva oricaror atingeri care ar fi aduse Constitutiei.

Propunerea nu a fost insa acceptata.
Constitutia adoptata in 1799 a prevazut infiintarea "Senatului Conservator" compus din 80 de membri, inamovibili pe viata, avand dreptul sa intervina in caz de neconstitutionalitate a legilor adoptate de CorAZpul legislativ, inainte de a fi promulgate de Primul Consul.

Senatul Conservator putea decide anularea actelor neconstitutionale. De mentionat, acest organism nu-si exercita atributiile din oficiu, fiind sesizat de Tribunat (organism avand sarcina sa se pronunte asupra proiectelor de lege) sau de guvern.

Senatul Conservator nu a fost insa eficient din cauza regimului politic napoAZleoAZAZnian in care nicio autoritate publica nu i se putea opune imparatului. Un asemenea tip de control a fost instituit, de asemenea, in Principatele Romane prin Conventia de la Paris din 1858. Articolul 37 din Conventie prevedea, in acest sens, ca "legile de interes special pentru fiecare Principat nu vor fi intarite de hospodar decat dupa ce vor fi comunicate de dansul Comisiei Centrale, care va avea a pretui de sunt potrivite cu dispozitiile constitutive ale noii organizatii". Prerogativele Comisiei Centrale au fost apoi preluate de Corpul Ponderator creat in 1864 prin Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris.

Caracterul politic al controlului rezulta in primul rand din continutul politic al Legii fundamentale. Totodata, caracterul poliAZtic este imprimat si de organismul care exercita controlul. Acest organism treAZbuie sa exprime prin reprezentare, vointa suverana (politica) a poporului.Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale:

a) principiul separatiei puterilor nu ar admite in afara celor trei autoritati guverAZnante, crearea unei a patra, situata "deasupra" Parlamentului si Guvernului si inAZvestita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa, si respectiv, puterea regulamentara;
b) organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar putand sa inAZfirme vointa suverana a reprezentantilor poporului;
c) controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate, situat deasupra oricaror argumente politice.

4. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat ca urmare a ridicarii in fata unei instante judecatoresti a unei exceptii de neconstitutionalitate cu prilejul judecarii unei cauze.Aceasta modalitate de control are o vechime considerabila, instantele fiind primele organisme, care s-au confruntat, in practica judiciara, cu neconstitutioAZnaAZlitatea unei legi. Exercitarea acestui control de catre instantele judecatoresti este o expresie a aplicarii principiului separatiei puterilor.

Fundamentarea teoretica a controlului constitutionalitatii legilor pe principiul separatiei puterilor, este unanim acceptata in doctrina constitutionala. Unii autori au subliniat chiar ca recunoasterea acestui drept de control tribunalelor este o conAZsecinta logica a separatiei puterilor si, deci, nu ar mai trebui expres prevaAZzuta.

Controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor are urmatoarele trasaturi:
a) este un control difuz, putand fi exercitat de catre toti judecatorii, si nu excluAZde posibilitatea ca o singura instanta (cea mai inalta instanta) sa detina aceasta competenta;
b) este un control concret, adica se exercita in situatia in care neconstituAZtionaAZlitatea unei legi este sustinuta cu ocazia unui proces aflat pe rolul unei instante;
c) este un control posterior, ceea ce inseamna ca se exercita asupra unei legi aflate deja in vigoare.

Controlul exercitat de catre magistrati de profesie, potrivit unei proceduri jurisAZdictionale experimentate in practica judecatoreasca, este considerat in literatura de specialitate mai eficient decat controlul politic exercitat de un organism, ai caAZror membri pot fi lipsiti de experienta dobandita in practica judecatoreasca.

Impotriva unei asemenea proceduri se aduc insa si unele critici, intemeiate la prima vedere: un asemenea control ar presupune:
a) aprecieri cu caracter politic facute de magistrati cu privire la continutul unor legi;
b) ingerinta puterii judecaAZtoresti in activitatea legislativa printr-un surplus de "zel judecatoresc";
c) posibilitatea de manipulare sub diferite forme a magistratilor de catre puterea executiva;
d) situarea puterii judecatoresti deasupra celei legislative;
e) posibilitatea unor erori judiciare imposibil de remediat.

In general, se admite ca va fi competenta sa judece constitutionalitatea unei legi instanta situata in fruntea ierarhiei instantelor judecatoresti. Procedura de control jurisdictional este diferita de la un sistem constitutional la altul. Dincolo de diferentele inerente, se pot distinge, insa, doua proceduri:
a) controlul exercitat pe calea unei actiuni directe, intentate impotriva unei autoritati, invocandu-se incalcarea de catre aceasta a unui drept recunoscut prin constitutie sau printr-o alta lege, precum si printr-un act de reglementare a puterii executive (hotarare, ordonanta, regulament etc.)

Plangerea se adreseaza fie unei instante speAZciale, investite prin Constitutie pentru exerAZcitarea controlului, fie tribunalelor obisnuite, ori anumitor tribunale.Legea ...