Curba de portanta Abbott-Firstone

Daca elementele cuplei de frecare prezinta rugozitati ce difera esential ca marime si dispersie, atunci se considera ca determinanti parametrii curbei de portanta ai suprafetei cu asperitati mai mari. In cazul cel mai frecvent, cand suprafetele cuplei sunt apropiate ca rugozitate, se determina parametrii unei portante echivalente ( ) pe baza parametrilor celor doua portante ( si ) cu urmatoarea relatie:rw1, rw2 fiind razele ondulatiilor sferice, N-sarcina iar n=An/(Sw1Sw2) numarul ondulatiilor cu pasul transversal Sw1 si Sw2, An fiind aria nominala.

Daca una dintre suprafetele de contact nu prezinta ondulatii, atunci in relatia de mai sus se va considera rw1→ si aria aparenta va avea expresia corespunzatoare unui contact sfera-plan:b. aria reala se determina pentru urmatoarele situatii:
-suprafata rugoasa in contact elastic cu o suprafata perfect plana. La contactul elastic, sarcina N preluata de intreaga suprafata reala se determina prin insumarea sarcinilor Ni preluate de cele nr asperitati.

Si daca se considera ca functia Ar(nr) este continua, atunci:-ponderea maxima o au presiunea aparenta pa=N/Aa si modulul de elasticitate E;
-pentru un material dat si o forma de suprafata cunoscuta, nu este strict necesara o superfinisare a suprafetei pentru a obtine o arie reala cat mai mare, ci o repartizare cat mai uniforma in inaltimea asperitatilor pentru un raport r/Rmax constant.

unde pa-presiunea nominala; H-duritatea materialului; β=1,99m; Rmax parametru de stare a suprafetei; m-coeficient de suprapunere (acoperire reciproca) a suprafetelor cuplei; γ-unghiul de la varful conului model. Acest unghi depinde de inaltimea rugozitatilor. Astfel: γ=800 pentru Rmax>100μm, 830 pentru si 870 pentru