Curs drept constitutional - Bunuri

1. Clasificarea bunurilor
In limbajul juridic modern, obiectele naturii sunt desemnate priun termenul de "lucruri". Lucrurile susceptibile de apropriere sub forma dreptului de proprietate se numesc bunuri. Deci, prin "bunuri" intelegem acele lucruri care fac parte din patrimoniul unei persoane.
Pentru a desemna notiunea de "bunuri" romanii foloseau termenul "res", termen folosit atat pentru desemnarea lucrurilor in general, cat si pentru desemnarea bunurilor. Deci, la romani clasificarea bunurilor era inclusa in clasificarea lucrurilor. Acest fapt este considerat de catre romanisti a fi deosebit de sugestiv pentru inteligenta juridica romana, deoarece, din punct de vedere teoretic, orice lucru poate, in anumite conditii, sa devina bun. (inclusiv si luna sau chiar fundul marii).
Deci, avem o tendinta de suprapunere a lucrurilor cu bunurile, in sensul ca toate lucrurile ar putea deveni bunuri.
In dreptul modern, prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor, obligatiilor si sarcinilor unei persoane susceptibile de valoare pecuniara. Romanii nu ne-au lasat o definitie a patrimoniului, desi aveau notiunea acestuia. Vechii romani confundau patrimoniul cu lucrurile corporale, dovada ca in textul Legii celor XII Table, patrimoniul roman era desemnat prin cuvintele "pecunia" sau "familiae". Acesti termeni desemnau lucrurile corporale. "Pecunia" vine de la "vite", iar "familiae" vine de la "famulus", care avea intelesul de sclav, de unde se deduce ca primele obiecte de proprietate la romani au fost vitele si sclavii. Ulterior, conceptia a evoluat apropiat de sensul actual. Astfel, in epoca clasica a aparut si termenul de "patrimoniu", iar in epoca lui Justinian patrimonmiul era desemnat prin termenul "substantia".
Potrivit conceptiei romanilor, patrimoniul presupunea existenta unui activ si a unui pasiv. Activul era format din drepturi. Drepturile patrimoniale puteau fi reale sau personale. Drepturile personale se mai numeau si drepturi de creanta.
Materia drepturilor reale va fi cercetata la bunuri, iar drepturile personale la materia obligatiilor.
Capitolul ce trateaza despre drepturile reale se intituleaza "Bunuri", pentru ca intotdeauna drepturile reale poarta asupra unor lucruri corporale.
Lucrurile au fost clasificate de catre romani in lucruri patrimoniale si lucruri nepatrimoniale.
Lucrurile patrimoniale sunt bunurile, pentru ca sunt susceptibile de apropriere sub forma dreptului de proprietate. Lucrurile nepatrimoniale nu pot deveni obiect de proprietate privata, fie datorita naturii lor (spre exemplu, cerul, marea), fie prin destinatia lor (spre exemplu, temple, zidurile cetatilor, drumurile publice).