Dogmatica ortodoxa

Teologia subsumeaza intregul tezaur de invataturi ale Bisericii cu privire la Dumnezeu si lucrarile Sale in lume. Este nu numai o stiinta a religiei, pentru Dumnezeu, ci depaseste acest nivel pentru ca presupune credinta personala in adevarurile revelate. (Papadopoulou, 2007, p. 74)

Ca disciplina teologia este stiinta care studiaza adevarurile de credinta, pe temeiul revelatiei divine, cu privire la Dumnezeu si lumea creata in raport cu El. Orice studiu al lucrarilor lui Dumnezeu in lume este o problema teologica. Ca preocupare personala, teologia este si gnoza, respectiv cunoastere a realitatilor dumnezeiesti prin experienta, in mod nemijlocit.

Atat ca stiinta discursiva, cat si ca experienta religioasa, teologia ia mai multe forme de manifestare in existenta individuala: dogmatic, practic, ritualic, mitologic, etc. Daca la inceput crestinismul a cunoscut un singur mod de a face teologie, astazi diferitele curente de sorginte protestanta au lansat noi concepte, cunoscute ca "teologii ale genitivului": teologia crucii (Martin Luther), a societatii, a lumii, a cuvantului, a muncii, a istoriei, a crucii, a revelatiei, a intrebarii, a sperantei, a pacii etc. Ele sunt, de fapt, aspecte disparate ale aceleiasi realitati, respectiv relatia lui Dumnezeu cu lumea.

Din punct de vedere fenomenologic si sociologic teologie poate fi numita orice reprezentare sau practica grosiera, referitoare la relatia creaturii cu Dumnezeu, sau ideea de Dumnezeu: rituri, mituri, incantatii. Acestea sunt forme denaturate de teologie. Ele au un caracter esoteric, initiatic adresandu-se unui cerc inchis de persoane, in care omul este simplul instrument al unor traditii de sorginte umana. Asa au fost categorisite drept "teologice" unele comentarii practice cum ar fi Cartea egipteana a mortilor, Talmaciri despre Oracolul de la Delphi.