Drept comunitar institutional

Zona de liber schimb constituie un spatiu in interiorul caruia statele participante suprima toate taxele vamale si restrictiile cantitative (contingente sau cote) la import export, ceea ce permite libera circulatie a marfurilor, impulsionand comertul.
Taxele vamale sunt eliminate doar intre statele membre, dar continua sa se aplice in raporturile cu statele terte, fiecare stat participant stabilind propriul regim pentru produsele care nu provin din zona.

Pentru a preveni speculatiile determinate de diferentele dintre regimurile vamale, statele participante limiteaza libertatea comertului la produsele originare din zona, iar marfurile tranzitate sunt insotite de un certificat de origine.
Exemple: acordurile europene (acordurile de asociere la Comunitatile Europene) incheiate cu statele candidate la aderare au stabilit, pe linie economica, niste ZLS. Alte exemple: Asociatia Europeana de Liber Schimb (AELS),

Acordul Nord-American de Comert Liber (NAFTA), creat in 1994 intre Canada, Statele Unite si Mexic, Acordul de Liber Schimb Central European (CEFTA).Pe langa suprimarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative in interiorul regiunii, uniunea vamala presupune si practicarea unui tarif vamal comun, precum si elaborarea unei politici comerciale comune in raporturile cu statele terte. Niciun membru nu mai poate pastra relatii comerciale preferentiale cu state terte.

Ca urmare, se liberalizeaza si circulatia produselor ce nu provin din regiune, fara risc de frauda.
Crearea unei uniuni vamale a fost un obiectiv al TCEE, atins in 1968. Inainte de intemeierea Comunitatilor Europene, Belgia, Olanda si Luxemburg au realizat o uniune vamala. De asemenea, dupa destramarea Cehoslovaciei si inainte de aderarea la UE, noile state Cehia si Slovacia au creat o uniune vamala.