Dreptul comunicarii sociale

Aceasta atitudine o regasim si in perioada cand in Europa apar primele reglementari de tipul codurilor precum Legile lui Lycurg in Sparta, Legile lui Dracon si Solon in Statul Atena, Legea Salica la Franei, Legea celor XII Table in Roma antica. Pentru asigurarea legaturii dintre practica si teorie si intrucat dreptul pozitiv de tip etnic se afla in evolutie, avand ca fundament si ca termen de comparatie ideile, teoriile si doctrinele din filosofia greaca,

juristii romani au inceput sa formuleze definitii, cum este celebra definitie a dreptului elaborata de juristconsultul CELSUS si care se enunta : " ins est ars boni et aequi" (dreptul este arta binelui si a echitatii) ; se luau in considerare cu predilectie, valorile morale si, sub influenta doctrinelor filosofice grecesti, categoriile entice.
Pe parcursul istoric, studiind dreptul si regulile juridice, fiecare doctrina juridica a formulat definitii.

De exemplu, juristul german R von Ihering - pentru care fundamentul dreptului il reprezinta interesul legalmente protejat - defineste dreptul ca : forma in care statul isi organizeaza, prin constrangere, conditiile de viata in societate. Reputatul jurist Eugeniu Sperantia definea dreptul : un sistem deductiv de norme sociale destinate ca, printr-un maximum de justitie realizabila, sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup determinat.

In America, autorul H.Bergman scria ca : Dreptul este unul dintre cele mai profunde concerne ale civilizatiei omului pentru ca el ofera protectia contra tiraniei si anarhiei, este unul dintre instrumentele principale ale societatii pentru conservarea libertatii si ordinii impotriva amestecului arbitrar in interesele individuale.