Dreptul de proprietate - notiune

Trimis la data: 2010-04-25
Materia: Drept
Nivel: Facultate
Pagini: 77
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 0
Autor: AndreeaMaria_B
Dimensiune: 355kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: pdf
Acorda si tu o nota acestui curs:
In general a fi proprietar inseamna a detine ceva in mod
exclusiv, a avea libertatea de a-l folosi si de a-i da utilizarea
dictata de nevoi potrivit naturii lui intime. In dreptul roman
expresia dominium (stapanire, proprietate) se referea nu numai
la proprietatea propriu-zisa (dominium proprietatis) dar si la alte
drepturi reale cum ar fi, de pilda, proprietatea unui drept de
uzufruct (dominium uzufructus).
Uneori si legiuirile moderne intrebuinteaza cuvantul
proprietate in acelasi inteles caci se vorbeste despre proprietate
mobiliara si imobiliara, de proprietatea unui uzufruct; de
proprietatea unei creante sau de proprietatea numelui, de
proprietatea inventatorului asupra inventiei sale, de proprietatea
artistului asupra operei sale, de proprietatea literara, industriala
sau comerciala, adica de proprietatea incorporala. In parte,
aceste formule nu acopera natura si caracterele dreptului de
proprietate. H. Capitant spunea ca extensiunea aceasta trebuie
privita numai ca o simpla metafora1 .

Intr-un inteles restrans termenul de proprietate desemneaza
proprietatea asupra bunurilor corporale, mobile sau imobile. In
acest sens este intrebuintat si de legiuitor in Codul civil, art. 480.
Dar cuvantul "proprietate" evoca adesea insusi lucrul pe
care proprietarul si l-a apropriat si care de fapt constituie
obiectul dreptului de proprietate; aceasta este intrebuintarea sa
vulgara (de exemplu, aceasta casa este proprietatea mea) pe care
insa o intalnim si in unele texte ale codului (art. 582, 589,614
etc.)2 .Proprietatea colectiva, proprietatea familiala si
proprietatea individuala. - La origine, proprietatea era colectiva,
adica bunurile apartineau tribului sau clanului.

Se pare ca
proprietatea individuala a aparut mai intai cu privire la bunurile
mobile (imbracaminte, unelte etc.). Mai apoi, imobilele cu
destinatia de locuinte au facut si ele obiectul aproprierii; pentru
inceput ale aproprierii familiale. Pamantul insa va ramane mult
timp proprietatea colectivitatii. Daca el initial a fost cultivat in
comun, treptat folosinta lui devine obiectul unei diviziuni intre
familii. Fiecarei familii i s-a atribuit o parcela pe care trebuia sa
o cultive pentru subzistenta sa.

Proprietatea ramanea comuna
deoarece atribuirea parcelei varia de la an la an; treptat s-a
stabilit uzanta de a nu modifica repartizarea pentru o anumita
perioada de timp. Bunaoara, in legea mozaica pamanturile sunt
impartite pentru o perioada de 15 ani. Apoi atribuirea folosintei
devine perpetua.Daca la o anumita epoca proprietatea terenurilor era
impartita intre familii, mai tarziu ea va fi impartita intre indivizi.
De altfel proprietatea familiala era de multe ori proprietate
individuala: atunci cand capul familiei avea singur proprietatea
bunurilor din familia sa.

Iata deci - foarte rezumativ - etapele: proprietatea colectiva
a clanului, proprietatea familiala si proprietatea individuala.
Evolutia dreptului de proprietate continua si astazi dar, de data
aceasta in sens invers deoarece proprietatea colectiva incearca sa
recastige partial terenul pe care l-a pierdut1 . Dreptul roman.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.