Dreptul european al cercetarii si tehnologiei

Sectorul energetic in orice tara are o functie strategica, cu un impact important asupra vietii economice si sociale. Organizarea sectorului energetic in tarile industrial-dezvoltate pana nu demult se baza pe asa-numitele structuri vertical integrate - companii, fie de stat sau private, care includeau in sine toate sau aproape toate segmentele ciclului energetic - de la producerea resurselor energetice primare, pana la furnizarea energiei finale consumatorilor.

In perioada anilor 80-90 ai secolului douazeci statele membre ale Comunitatii Europene, de altfel ca si multe alte tari, au recunoscut, ca vechea organizare a sectorului a devenit aproape ineficienta si nu mai poate asigura o continua crestere economica.

Avand in vedere aceasta, Comunitatea Europeana, intre anii 1990-1995, a adoptat o noua politica energetica comunitara pe termen lung, expusa ulterior in Cartea Alba Pentru o politica energetica a Uniunii Europene (1996). E vorba de o politica energetica de integrare in economia de piata, de eliberare a acesteia de constrangeri, de limitarea interventiei publice doar la strictul necesar apararii interesului si bunastarii publice, de sustinere a dezvoltarii, de protectie a consumatorului si de solidaritate economica si sociala.

Noua politica energetica comunitara, ce constituie parte a obiectivelor generale ale politicii economice, are ca prim scop armonizarea a trei obiective strategice - asigurarea competitivitatii intregii economii, asigurarea securitatii energetice si protejarea mediului inconjurator.
Printre masurile-cheie ale reformei energetice comunitare este si liberalizarea pietei interne a energiei electrice si a gazelor combustibile. Aceasta liberalizare implica o schimbare radicala a structurilor institutionale si de producere in sectorul energetic, presupune introducerea concurentei.

Primele acte comunitare privind investitiile energetice comune, coordonarea preturilor, introducerea concurentei, tranzitul cu resurse energetice si energie au aparut intre anii 1989-90. Dupa cativa ani de dezbateri Parlamentul european si Consiliul UE au adoptat o serie de documente, printre care doua Directive-cheie cu privire la reglementarile comune pentru piata interna a energiei electrice si a gazelor combustibile [6, 7].

Aceste doua documente, cunoscute ca Directiva electricitatii si Directiva gazelor, adoptare respectiv in anii 1996 si 1988, au declansat in fiecare stat membru al UE un proces de profunde schimbari structurale in domeniul productiei, transportului, distributiei si furnizarii energiei electrice si a gazelor naturale.

Despre aceste transformari Christos Papoutsis, membru al Comisiei Europene, responsabil de sectorul energetic spunea: "Peisajul economic si politic in sectorul energetic pe parcursul celor trei ani s-a schimbat fundamental." (Bruxel, 1999).
Pe parcursul a circa doi ani toate statele membre ale UE au adoptat noi legi si regulamente in scopul crearii cadrului legal necesar schimbarilor.

Valul acestor transformari radicale, ce s-au produs in Europa de Vest si continua sa se produca pana in prezent, se extinde cu rapiditate si asupra Europei Centrale si de Est.Exista numeroase forte in spatele globalizarii, precum exista si multiple aspecte ale acestui proces, insa important este, pentru o tara cum este Romania, de a-si conforma politica sa economica si, in particular, cea energetica la tendintele regionale si globale pentru a se plasa intr-o pozitie benefica schimbarilor. In acest context este foarte important ca Romania sa adopte si sa promoveze o politica energetica nationala coerenta celei europene.

Energetica cuprinde o larga arie de preocupari si actiuni practice dupa cum sunt: resursele primare de energie (carbune, titei, gaze naturale etc.), mijloacele clasice de producere a energiei, energetica nucleara, piata energiei electrice, termice si a gazelor naturale, impactul asupra mediului.

In aceasta lucrare mi-am propus sa prezint aspecte ale politicii si legislatiei energetice europene si nationale ce tin de domeniile electricitatii si gazului natural ca domenii de o importanta majora atat pentru Uniunea Europeana, cat si pentru Romania.