Dreptul proprietatii intelectuale

Pe o anumita treapta a dezvoltarii social umane, raporturile ce se nasc intre oameni ca urmare a realizarii si utilizarii operelor stiintifice, literar-artistice etc. au fost reglementate prin norme juridice, iar ansamblul lor constituie, intr-o opinie, institutia juridica "Dreptul proprietatii intelectuale", iar intr-o alta opinie, chiar ramura Dreptul proprietatii intelectuale.

Preliminarii:
Dreptul de autor: ca institutie juridica, reprezinta ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce decurg din crearea si valorificarea operelor stiintifice, literare si artistice. In prezent, in Romania aceasta problema este reglementata, in principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creatie intelectuala: din operele stiintifice (ex. studii, comunicari, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. - romane, poezii, dramaturgie, critica literara) si artistice (opere muzicale, arta coregrafica, fotografie s.a.).

In privinta crearii si utilizarii lor, legiuitorul emite norme juridice ce determina aparitia de drepturi subiective si de obligatii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nasc decat in privinta acelor opere care indeplinesc in mod cumulativ anumite conditii caracteristice, trasaturi esentiale.

In masura in care acestea sunt indeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor si uneori si al altor drepturi in mod automat, ex lege, si fara indeplinirea altor formalitati. Dupa ce opera a fost creata, nu este necesara inregistrarea ei, prezentarea ei la o anumita autoritate sau organizatie de alta natura.

Aceste conditii, necesar a fi indeplinite, sunt urmatoarele:
- sa fie vorba despre o creatie intelectuala, o creatie a mintii omului (una sau mai multe persoane fizice). Persoana juridica, in principiu, nu poate fi titulara a dreptului de autor, deoarece aceasta nu creeaza din punct de vedere intelectual.

- sa fie vorba despre o creatie exprimata intr-o forma concreta, perceptibila simturilor umane. Acest lucru nu inseamna neaparat publicarea operei respective. (ex. manuscrise, notite, schita, tablou, partitura). Dreptul de autor nu ocroteste continutul de idei al operei. Acesta nu ocroteste ideile, ci doar o anumita forma de exprimare a acestor idei. Nimeni nu-si poate apropria ideile (acestea circula liber). Daca ideea circula sub o anumita forma, aceasta forma e apropriata.

- creatia intelectuala trebuie sa prezinte originalitate: trebuie sa reflecte exprimarea personalitatii creatorului. Daca aceasta nu exista, nu putem vorbi de o opera care sa fie protejata prin dreptul de autor. Este o creatie intelectuala dar nu este o opera ca obiect al dreptului de autor. Notiunea de originalitate trebuie deosebita de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naste chiar si in legatura cu o opera ce nu contine idei noi. E important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decat cea anterioara si opera sa exprime, intr-o anumita masura, personalitatea autorului subsecvent.

Proprietatea industriala: exista doua categorii de obiecte ale acesteia: creatii intelectuale industriale si semne distinctive ale activitatii industriale.

Conventia de la Paris din 1883 privind protectia proprietatii industriale (cea mai veche in materie si inca in vigoare) mentioneaza ca fiind obiecte al proprietatii industriale: inventiile, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, numele comercial, indicatiile de provenienta, denumirile de origine. De asemenea, este enumerata si asa-numita "represiune a concurentei neloiale".

Autorii (din ce in ce mai multi) sunt de acord ca acesta nu constituie un obiect distinct al proprietatii industriale. El se regaseste deopotriva atat la creatii intelectuale industriale, cat si la semne distinctive ale activitatii industriale, constituind o actiune prin care pot fi aparate toate drepturile de proprietate industriala purtand asupra oricaruia dintre obiectele enumerate mai sus. Cu alte cuvinte, represiunea concurentei neloiale constituie o consecinta a incalcarii dreptului de proprietate industriala.

Fata de data adoptarii Conventiei de la Paris din 1883, materia proprietatii industriale s-a imbogatit si cu alte obiecte. Intr-o enumerare nelimitativa, sunt creatii intelectuale industriale: inventia, inovatia, know-how-ul, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, topografia circuitelor integrate etc., respectiv sunt semne distinctive ale activitatii industriale: marcile (de fabrica, de comert sau de serviciu), indicatii geografice (denumiri de origine si/sau indicatii de provenienta), numele comercial (firma), emblema.