Economie rurala - dezvoltarea structurala a agriculturii

Lucrarile de amplasare teritoriala a productiei agricole au fost intreprinse in majoritatea tarilor, atat in cele avansate cat si cele in curs de dezvoltare. Continutul acestor lucrari de localizare a productiei difera foarte mult prin metodologia aplicata, prin aspectul dezvoltat (natural sau economic), nivelul de informare, aprofundare si detaliere a problemelor etc., toate avand insa ca scop prognozarea tendintelor de amplasare teritoriala a productiei agricole in perspectiva.

O lucrare de pionierat in aceasta perioada este cea a lui J.H. von Thunen "Der Isolierte Staat" (Teoria cercurilor creatoare). Von Thunen arata ca in jurul unui centru comercial se dezvolta o zona de productie, zonele interioare fiind destinate culturilor care au o valoare ridicata pe hectar, dar pentru care transportul este costisitor fie datorita faptului ca sunt perisabile, fie ca sunt voluminoase. Zonele exterioare vor produce produse agricole usor de transportat si, in consecinta mai ieftine.

In SUA preocuparile privind amplasarea teritoriala a productiei sunt vaste, in literatura existand un numar mare de modele elaborate de diferiti autori. Amintim lucrarile de amplasare in teritoriu a productiei animale (A. Bucholtz si G. Judge, 1966) precum si cele care realizeaza simultan amplasarea productiei vegetale si animale (R.F. Brokken si E.O. Heady, 1968). In marea majoritate a modelelor privind repartitia teritoriala a productiei agricole in SUA din multitudinea de factori luati in considerare se remarca indeosebi rolul preturilor in orientarea productiei, deci rolul pietei.

In fosta Uniune Sovietica, lucrarile lui Feighin, Basiuc, Obolenschi, Gavrilov, N. Vasiliev, (1968); Kravcenko, Popov si Tolpekin (1970), bazate pe modelele economico-matematice au adus o contributie importanta la zonarea productiei agricole.
In Franta amintim cercetarile intreprinse de J. Klatzman (1968), J. Tirel (1969), M. Frigola (1971) si A. Malassis (1972).
La noi in tara inca din perioada de formare a scolii romanesti de economie agrara, primii agronomi printre care si Ion Ionescu de la Brad, au sesizat caracterul zonal al productiei agricole, facand unele recomandari privind locul unde se pot dezvolta cu mai multa rentabilitate diferite culturi.

Dupa primul razboi mondial, cel care a facut primele studii mai amanuntite asupra caracterului zonal de dezvoltare a productiei agricole a fost M. Chiritescu-Arva (1930).
Concluziile pe care le trage privind profitabilitatea zonala a diferitelor culturi, criticile pe care le aduce repartitiei de fapt a culturilor si analiza elementelor care stau la baza repartitiei teritoriale a diferitelor plante, cuprind o serie de recomandari pentru o mai buna amplasare in viitor a culturilor agricole.