Efectele actului juridic civil

Principiul fortei obligatorii este regula de drept conform careia actul juridic civil incheiat cu respectarea dispozitiilor legale se impune autorului sau autoAZrilor sai cu aceeasi putere ca si legea. Altfel spus, dispozitiile actului juridic civil sunt obligatorii, iar nu facultative.

Acest principiu este o consecinta a teoriei autonomiei de vointa, care anima Codul nostru civil si isi are temeiul in prevederile art. 969 Cod civil conform carora "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", respectiv in art. 1270 Noul Cod Civ., unde se dispune: "Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege. Contractul trebuie executat cu buna-credinta."

O expresie a fortei obligatorii a actului juridic o reprezinta si posibilitatea ca acesta sa fie modificat numai prin acordul partilor.
Forta obligatorie a actului juridic civil depaseste insa cadrul strict al raporturilor dintre parti si se impune atat legiuitorului, caruia nu-i este permis decat in cazuri exceptionale sa intervina asupra continutului acestuia, cat si judecatorului care, chemat fiind sa solutioneze un litigiu intre parti, este obligat sa-i respecte clauzele si sa impuna respectarea lor prin hotararea pe care o va da.

Exceptiile de la principiul fortei obligatorii reprezinta acele cazuri in care efectele actului juridic se produc in alt mod decat cel convenit de parti in cuprinsul clauzelor sale. Aceste modificari involuntare ale efectelor actului juridic civil pot viza atat restrangerea fortei obligatorii, cat si extinderea acesteia.