Emotie, cognitie si comunicare

Treptat, si la nivelul simtului comun s-a incetatenit ideea ca functionarea ratiunii nu ar avea nimic de-a face cu emotiile sau cu afectiunile, de o natura sau alta, ale trupului.
Antonio R. Damasio, celebru neurolog si cercetator in domeniul stiintelor cognitive marturisea: "m-am maturizat acceptand ideea ca mecanismele ratiunii s-ar afla intr-o parte separata a mintii, acolo unde emotiile nu aveau ce cauta, iar cand m-am gandit la creierul care se afla in spatele acestei minti mi-am imaginat sisteme neurale separate pentru ratiune si pentru emotii.

Aceasta era o viziune larg impartasita cu privire la relatia dintre ratiune si emotie, in termeni neurali si mentali" . Aceasta separare stricta, aceasta dihotomie ratiune-emotie sau minte-creier, chiar daca a fost una dintre cele mai fecunde asumptii ale filosofiei carteziene, ar avea, in opinia lui Damasio, un temei extrem de precar. In ciuda certitudinii pe care Descartes parea sa o aiba vizavi de adevarul acestor teze, cercetarile neurologice contemporane par sa demonstreze contrariul: procesele ratiunii sunt intim legate de emotii, astfel ca anumite tipuri de emotii pot determina, intr-un sens pozitiv sau negativ, procesele superioare ale cognitiei umane.

Altfel spus, dualismul minte-corp, sustinut si astazi (prin analogie cu dualismul software-hardware) sub forma dualismului constiinta-creier, ar fi o eroare, una datorata ipostazierii unei distinctii conceptuale, cea dintre conceptul de substanta cugetatoare si cel de substanta intinsa. Intrand in detalii, Damasio face un inventar al erorilor carteziene. In primul rand, ii reproseaza ganditorului francez faptul ca i-a determinat pe biologi sa adopte pana astazi mecanisme de tip ceasornic (mecanisme de tip strict determinist) drept modele pentru procesele proprii sistemelor vii. Dar cu ajutorul unor astfel de modele nu mai pot fi reconstruite mecanismele evolutive ale speciilor pe care le mai vedem astazi.