Evolutia istorica a urbanismului

Acesta a aparut din cele mai vechi timpuri, s-a afirmat si s-a dezvoltat o data cu civilizatiile mesopotamice, egiptene, femiciene, etrusce, grece si romane, si de asemenea cu cele orientale si central americane care insa, spre deosebire de cele anterioare, o parte s-au stins prematur, iar o alta parte au ramas circumscrise culturilor locale care le-au generat. Asadar primele orase s-au dezvoltat in Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Centrala, India si China. In nordul si vestul Europei civilizatia urbana a aparut mai tarziu, mai ales datorita expansiunii romane.

Polii de interes ai lumii antice au ramas cele doua imperii: cel grecesc si cel roman.Grecia. Daca pana in secolul VI i.H. trasatura caracteristica pentru alcatuirea oraselor a fost dominanta simbolistica, mistico-religioasa, incepand cu secolele VI-V i.H se cristalizeaza o stiinta a constructiei oraselor, in care un loc central va fi ocupat de Grecia antica. "Polis-ul"(orasul grecesc) reprezinta un model de alcatuire rationala si echilibrata, in care se imbina armonios viata spirituala - foarte activa - cu necesitatile impuse de igiena, aparare si alte existente functionale.

Spatiul urban elen raspunde - poate - cel mai bine, in istoria urbanismului european, atributelor de spatiu: functional si frumos alcatuit, constituind "spatiul ideal" (se si face afirmatia "o frumusete, o simetrie perfecta, ca si arta greaca"). Despre cultura elena Edouard Herriot spunea ca "a dat spiritului echilibrul si armonia unui templu", iar Octavian Paler - in lucrarea sa "Mitologii subiective" - afirma ca "drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". Istoria Greciei antice cunoaste o periodizare, cu trasaturi specifice ale fiecarei etape reflectate si in aspectul oraselor.