Explicarea Sfintei Liturghii

Locul savarsirii proscomidiei este absida din peretele Sfantului Altar, care poarta numele de Proscomidiar. Randuiala acestei prime parti a Sfintei Liturghii incepe prin rostirea de catre preot a binecuvantarii, formula pe care o foloseste de altfel la toate randuielile cultice. Punctul central al Proscomidiei il constituie scoaterea Sfantului Agnet, aceea bucata de paine in forma patrata, care in Sfintei Liturghii, culminand cu Prefacerea, se va transforma in Trupul si Mantuitorului Hristos.

Agnetul este format din patru parti unite intreolalta, avand in scris pe prima parte Iis ( Iisus), pe cea de-a doua Hs (Hristos), iar pe cea de-a treia si a patra Ni si Ka ( ceea ce inseamna : Iisus Hristos invinge ).Proscomidiarul, Sfantul Disc si Agnetul, toate la un loc comporta o dubla semnificatie. Proscomidiarul este pe de o parte pestera in care s-a nascut Mantuitorul Hristos. Daca vedem astfel Proscomidiarul, atunci Discul este insasi pestera din Bethleem, iar Agnetul insusi Pruncul Iisus, Fiul lui dumnezeu.

Dar in acelasi timp, Proscomidiarul este si Mormantul Mantuitorului Hristos din care Acesta a inviat a treia zi. In aceasta acceptiune,Agnetul este trupul Mantuitorului, care peste trei zile va invia din mormant. Aceasta realitate a Discului - mormant, implica desigur, caracterul de jertfa ale Sfintei Euharistii. Faptul ca Proscomidiarul si ceea ce se afla pe el este, pe de o parte, pestera din Bethleem, si pe de alta parte mormantul din care se va scula Hristos, are un sens tainic.

Proscomidiarul este pestera in sensul in care acolo este prezent Agnetul, ca un Miel inaintea istoriei si peste timp, pentru ca ,, in Miel sfarsitul se uneste cu inceputul". Este de fapt ,, Mielul injunghiat de la intemeierea lumii ". Hristos,din vesnicie a fost randuit de Dumnezeu spre rascumpararea noastra, prin moartea Sa pe Cruce, astfel incat Mielul jertfit ,, intra in istorie, ia chipul Pruncului si aceasta inseamna nasterea din Bethleemul iudeii" ( Paul Evdokimov,Rugaciunea in biserica de rasarit,p.162).

Proscomidiarul este in acelasi timp pestera si, la fel, mormant. In sensul in care si Nasterea este vazuta ca inceput, ca punct premergator al mortii, al rascumpararii si Impacarii noastre cu Dumnezeu : ,, noi il cunoastem deja pe Hristos rastignit - scria parintele Staniloaie - in El actele acestea nu mai sunt distantele, ci reprezinta intregirea persoanei Sale realizate ca om.

Actele trecutului se concentreaza in El, inghitind distantele temporale.....in Hristos cel etern, e lucrator trecutul,prezentul si viitorul, intre care distantele au disparut"(Pr. prof. dr. Dumitru Staniloaie, op.cit.,p.112-113. In sensul acesta, intre Nasterea si Mormantul Domnului nu mai exista distanta.