Familia Elaeagnaceae

Salcioara este rustica, rezistenta la seceta, fum si la gaze. Se dezvolta bine la lumina, tolereaza semiumbra si se acomodeaza bine pe soluri uscate, nisipuri si chiar pe saraturi si soluri degradate.
Inmultirea. Se inmulteste prin seminte, marcote si butasi. Semanaturile se fac toamna sau primavara, cu seminte stratificate. Marcotajul se aplica prin musuroire. Butasirea este mai rar intrebuintata si se executa cu butasi cu calcai.Folosire. In spatiile verzi sunt utilizate individual sau in grupuri, pe peluze, la marginea masivelor, in plina lumina, fiind pretuite pentru frunzele argintii si florile placut mirositoare.

Genul HIPPOPHAE L.
Hippophae rhamnoides L. - Catina de rau, Catina de rau. Este un arbust sau mic arbore care ajunge la 8 m inaltime, are lujerii laterali puternic spinosi, acoperiti cu peri argintii-cenusii. Frunzele sunt liniar-lanceolate, alterne, cenusii-argintii pe ambele fete. Sunt plante dioice iar florile sunt mici, putin decorative, galbene-verzui si apar inaintea infrunzirii (aprilie). Fructul este o baca falsa, ovoida, carnoasa, portocalie, ramane iarna pe ramuri.

Este o specie putin exigenta fata de conditiile stationare. Lastareste si drajoneaza viguros, marcoteaza natural, creste rapid iar pe radacini se instaleaza bacterii fixatoare de azot. Pentru fructificare plantele femele au nevoie de prezente celor mascule in raport minim de 6/1.
Este o specie rezistenta la ger si la seceta, dar este iubitoare de lumina. Se adapteaza usor pe solurile sarace, nisipoase si chiar pe saraturi.

Inmultirea. Se inmulteste prin samanta, drajoni, marcote, butasi. Semanaturile se fac imediat dupa recoltare sau primavara, dupa o stratificare de 3 luni. Marcotajul se aplica prin musuroire. Se poate inmulti si prin butasire, prin utilizarea lujerilor lignificati.
Folosire. Este pretuita in cultura ornamentala pentru coloritul frunzelor si al fructelor, care raman pe ramuri din toamna pana in primavara. Se utilizeaza de asemenea pentru garduri vii, fixarea taluzurilor, terenurilor nisipoase etc.

Cornus mas L. - Cornul. Este un arbust sau arbore ce poate ajunge la 8 m (frecvent 3-5 m), cu coronamentul rar, luminos, lujerii parosi, mugurii opusi, frunzele ovat-eliptice, cu 4-6 perechi de nervuri curbate, pe fata lucitoare, iar pe dos cu peri la baza nervurilor, cu florile in umbele mici, de culoare galbena, care apar inaintea infrunzirii (februarie-martie) si fructele elipsoidale, rosii, lucioase, acrisoare numite coarne.

Exista cateva forme ornamentale, cele mai frecvente fiind : f. variegata - are frunzele cu margini albe, f. aurea - are frunzele galbene-aurii, f. dulcis - fructele mici, rosii-stacojii, din care se pot prepara dulceturi si lichioruri.Este o specie putin exigenta fata de conditiile de clima si sol, putin rezistenta la saruri si la excesul de umiditate din sol. Este indicat pentru garduri vii si in liziera masivelor (suporta semiumbra).

Cornus sanguinea L. - Sangerul. Este un arbust care ajunge la 4 m inaltime, cu lujerii rosii sau verzi, subtiri, cu frunzele lat-eliptice, pubescente pe ambele fete, de 4-8 cm lungime cu 3-5 perechi de nervuri curbate, toamna devin rosii-sangerii, mai ales la exemplarele insorite. Florile sunt albe-verzui, in cime umbeliforme; apar in mai-iunie dupa infrunzire. Fructele sunt drupe negre, sferice. Varietatea variegata are frunzele variegate cu galben si alb.
Este un arbust umbrofil exigent fata de sol si clima, rezistent la geruri, seceta, fum si praf, pretuit pentru culoarea lujerilor, frunzelor si intrebuintat izolat sau in amestec pe liziere, la marginea boschetelor, pe peluze etc.

Speciile de Cornus cresc destul de repede, lastaresc repede si se preteaza bine la tundere. Majoritatea speciilor rezista bine la ger si cresc bine la lumina si semiumbra. C. mas si C. sanguinea suporta un grad mai mare de umbrire. Se pot adapta atat pe soluri umede cat si pe soluri uscate.

Inmultire. Speciile de corn se inmultesc prin seminte, butasi (rareori) marcotaj si altoire. Semanatul se executa imediat dupa recoltare si inlaturarea pulpei (conditie pentru asigurarea germinatiei in primul an) la C. mas si C. sanguinea. Varietatile acestor specii se inmultesc prin marcotaj arcuit sau prin musuroire, in mai-iunie. Altoirea se practica in ochi dormind (pentru varietatile de C. mas).Folosire. In parcuri si gradini, pentru garduri vii, boschete, grupari, izolat dar mai ales la marginea masivelor, in apropierea aleilor.