Fonetica si ortografie

Trimis la data: 2010-06-08
Materia: Filosofie
Nivel: Facultate
Pagini: 71
Nota: 8.20 / 10
Downloads: 58
Autor: Vasile Toma
Dimensiune: 201kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui curs:
Fonetica studiaza producerea, transmiterea si receptarea sune- telor, din care se articuleaza, din aproape In aproape, toate celelalte unitati ale limbii. Sunetele sunt privite ca fenomene fizice si fiziologice, accentul cazand pe continutul lingvistic si pe variatia Inregistrata de unitatile fonice. Perspectiva studiului poate fi a emiterii sau a receptarii sunetului si, In functie de aceasta, fonetica este articulatorie sau acustica.

Cursuri similare:

Fonologia studiaza sunetele limbii din punct de vedere functional (privind capacitatea lor de a distinge semnificatii). Fonetica a facut, de altfel, si ea dintotdeauna analiza distinctiva a sunetelor (literele nu sunt altceva decat unitati invariante functional, fiind stabilite cu mult Inainte de aparitia fonologiei ca disciplina de sine statatoare), dar fara a utiliza criterii teoretice si procedee metodologice explicite, cum se Intampla In cazul fonologiei. Termenul fonetica are un rol Inglobator, acoperind frecvent ambele tipuri de abordare.

Ortoepia si ortografia stabilesc corectitudinea pronuntarii, respectiv a scrierii unitatilor limbii, prin norme literare bazate pe principii ce asigura functionarea unitara si performanta a comunicarii verbale orale si scrise. Varianta orala a limbii este primara si fundamentala, cea scrisa este secundara si derivata din cea orala, dar o data cu cresterea importantei culturii livresti a dobandit o importanta deosebita. Aceste discipline sunt In mare parte aplicatii ale foneticii si fonologiei In domeniul normativ.

Sunetul este un fenomen fizic: vibratia regulata a aerului antrenat de vibratia coardelor vocale. Pentru producerea lui, actioneaza un Intreg aparat sonor, compus, In principal, din organe respiratorii care au primit si functii fonatorii-articulatorii.
Fonemul este unitatea functionala minima a limbii, care serveste la formarea si deosebirea Intre ele a cuvintelor, prin calitatea de a fi comutabila (de a determina, prin substituire, schimbari In planul
semnificatiei) si contrastiva (de a se opune una alteia, sub forma
sistematica).

Producerea si receptarea sunetelor limbii se realizeaza de catre aparatul fonoarticulator, respectiv de catre aparatul auditiv.
Aparatul fonoarticulator are ca parti componente importante: plamanii, laringele, glota, epiglota, faringele, cavitatile suprala- ringiene; organele articulatorii propriu-zise: limba, valul palatin, palatul dur, zona alveolara, dintii, maxilarul inferior, buzele.
Aparatul auditiv este format In principal din: canalul auditiv extern, membrana timpanica, grupul de oscioare, cohleea sau urechea interna.
Acustic, sunetul este prezentat simplu, ca o unda sonora cu aspect regulat. El se deosebeste de zgomot tocmai prin caracterul sau predominant muzical.
Proprietatile sunetului sunt calitatile dobandite de sunet In urma prelucrarii (producere, amplificare, modulare) In aparatul fonator. Ele sunt: Inaltimea, intensitatea, durata si timbrul (sau culoarea).
Articularea sunetelor limbii romane se realizeaza In cavitatea bucala, prin interventia organelor articulatorii. In functie de caracterul undei sonore, obtinute ca urmare a Impiedicarii sau neImpiedicarii ei In
tronsonul parcurs prin cavitatea bucala, se obtin vocale sau consoane.

Vocalele sunt unde sonore regulate, muzicale, rezultate din trecerea nestanjenita, continua, a curentului de aer fonator prin cavitatea bucala.
In functie de apertura (gradul de deschidere a maxilarului) si de apropierea limbii fata de baza, se obtin vocale: deschise (a), semideschise (e, a, o) sau Inchise (i, 1, u).
In functie de localizare (locul unde se creeaza spatiul optim de rezonanta, prin modul de asezare a limbii), rezulta vocale: anterioare (e, i), mediale sau centrale (a, a, 1) si posterioare (o, u).
In functie de labializare (participarea sau neparticiparea buzelor), avem vocale: labiale sau rotunjite (o, u) si nelabiale sau nerotunjite (a, e, i, a, 1).
Consoanele sunt unde sonore care Isi pierd caracterul regulat, muzical, din cauza interpunerii In calea lor a unor obstacole care Inchid (momentan) sau Ingusteaza mult canalul fonator bucal si creeaza, astfel, unde suplimentare nearmonice. Acestea transforma sunetele respective
In zgomote.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.