Formele de garantare a creditelor bancare

Trimis la data: 2010-08-10
Materia: Finante-Banci
Nivel: Facultate
Pagini: 32
Nota: 9.45 / 10
Downloads: 48
Autor: Alina Toma
Dimensiune: 49kb
Voturi: 3
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui curs:
Bancile trebuie sa identifice riscurile fiecarei cereri si propuneri de creditare, sa le recunoasca si sa contribuie la reducerea si chiar la eliminarea lor. Pentru aceasta, este necesar si un studiu de senzitivitate sau risc.Necesitatea garantarii creditelor decurge din existenta riscului de credit. Deci, banca trebuie sa se asigure ca agentii economici care solicita credite, ofera suplimentar posibilitatea recuperarii acestora, afara de faptul ca au capacitatea restituirii creditelor si a dobanzilor aferente, dovedita la etapa evaluarii credibilitatii debitorilor.

Cursuri similare:

Conform art.634 si 635 al Codului Civil al Republicii Moldova, garantia debitorului consta in obligatiunea lui la o prestatie neconditionata sau la o prestatie depasind obiectul propriu-zis al contractului". Prin urmare, din punct de vedere juridic, garantia reprezinta un mijloc de garantare a executarii obligatiunii. Aici trebuie sa se tina cont de astfel de aspecte, ca: dreptul de proprietate asupra garantiei, perfectarea contractului de garantie, valoarea garantiei.

Cel solicitat sa ofere o garantie suplimentara bancii, privind indeplinirea obligatiei de rambursare a creditului, are in principiu, citeva alternative:
- poate garanta cu bunuri materiale, imobile, terenuri sau active financiare pe care le pune la dispozitia bancii, sub forma ipotecii, gajului, depozitului bancar, etc., acestea fiind numite garantii reale; din grupa garantiilor reale, conform art.454 al. I al Codului Civil al Republicii Moldova si Legii cu privire la gaj, nr.449-XV, art.1, 17, 20, fac parte: gajul, ipoteca, amanetul;
sau

-poate apela la o terta persoana - numita garant , care sa-si asume obligatia ca va achita datoria (sau va despagubi banesti banca), in cazul in care cel pentru care garanteaza (debitorul, clientul bancii) nu isi indeplineste obligatia asumata prin contractul de imprumut.

Instrumentul garantarii poate fi in acest caz scrisoare de garantie bancara, avalul cambial, etc., acesta facand parte din garantii personale, sau mai exista si alte tipuri de garantii.
Indiferent de tipul garantiei (reala sau personala) aceasta trebuie sa corespunda anumitor cerinte de baza:

-existenta unui patrimoniu independent de relatia contractuala, suficient de mare si cert in timp, pentru a acoperi obligatia garantata;
-garantia sa fie astfel conceputa incat sa asigure bancii dreptul de a o executa fara ca debitorul sa se poata opune acestei executari;
-banca in calitate de beneficiar al garantiei, sa aiba asigurata posibilitatea de a transforma garantia in bani, rapid si fara pierderi.

Altfel spus garantia sa aiba un mare grad de lichiditate daca trebuie executata in cazul in care clientul nu-si ramburseaza datoria.
De obicei, valoarea garantiei cerute este mai mare decat valoarea creditului, dar, prin solicitarea unei garantii de o valoare considerabil mai mare decat imprumutul, o banca isi reduce capacitatea de a imprumuta.

Garantiile solicitate fiind prea mari, clientii bancii vor renunta la a mai solicita credite. Acest lucru nu numai ca va limita profitul bancii, dar va insemna ca banca nu va mai indeplini un obiectiv principal al activitatii sale: sprijinirea prin credit a dezvoltarii economiei.

Deci, garantia este importanta in diminuarea riscului, dar aceasta constituie doar un aspect luat in consideratie de creditori. Daca activitatea pentru care se solicita creditul este indeajuns de profitabila si riscul este scazut, garantia ar putea sa nu mai fie necesara sau valoarea ei sa fie relativ scazuta.

Atunci cand se solicita o garantie de regula, se disting trei parti implicate:
1. ordonatorul garantiei, care este debitorul principal: el este cel caruia partenerul de contract (de exemplu, in contractul de credit partenerul de contract este banca ce acorda creditul) ii solicita o garantie. In consecinta, ordonatorul fie ofera o garantie din propriul sau patrimoniu (sub forma de gaj sau ipoteca), fie solicita un tert - garant - sa ofere o garantie in locul lui. De exemplu, prin avalul cambial, avalistul se angajeaza ca tert sa plateasca cambia, in cazul in care debitorul nu o plateste.

2. beneficiarul garantiei, este cel in favoarea caruia s-a constituit garantia, in cazul nostru banca. Beneficiarul executa garantia, respectiv incaseaza banii care rezulta din vanzarea bunului, daca debitorul principal nu si-a indeplinit obligatia asumata de a rambursa imprumutul.

3. garantul este debitorul secundar, care, in anumite cazuri, poate fi insesi debitorul principal, cand garanteaza cu bunurile sale, sau poate fi un tert (o alta banca, o alta firma sau institutie), care garanteaza ca, in cazul neindeplinirii obligatiilor debitorului principal, va indeplini obligatia de plata sau de rambursare a sumei.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.