Functia publica

Legea 188/1999 privind statutul functionarului public defineste in art.2 functia publica ca reprezentind amsamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere politica de catre administratia publica centrala, locala si autoritatile administrative autonome.
Din acesta definitie rezulta ca legiuitorul a avut in vedere functia publica in sens restrins (din adm.centrala si locala), precum si faptul ca nu exista identitate intre functia publica administrative sic ea executive, care nu constituie apanajul exclusive al administratiei publice, ea putindu-se regasi si in activitatea publica desfasurata de alte autoritati-parlament, justitie, presedintele Romaniei.

Tot din acesta diferenta rezulta continutul functiei publice ca fiind ansamblul atributiilor si responsabilitatilor. Daca prin atributii in sens doctrinar intelegem prerogativele cu care a fost inzestrata o autoritate, o structura functionala sau o persoana, totalitatea atributiilor constituindcompetenta autoritatilor publice, a structurii functionale sau a persoanei , termenul de responsabilitate excede sferei de reglementare de acte normative si nu se identifica cu cel de raspundere juridical, fiind strins legata de morala, de civism, spre deosebire de raspundere care intervine atunci cind este incalcata o obligatie stabilita prin norma juridical.

Actul de numire este un act juridic unilateral, emis de o autoritate publica, la respectarea caruia persoana fizica se obliga, prin juramant, prin care i se confera acesteia calitatea de functionar public. Trasaturile actului de numire: a) este act juridic, este o manifestare de vointa facuta in scopul de a da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii. Statutul de functionar public se dobandeste din momentul numirii si se exercita din momentul depunerii juramantului.

b) vointa juridica pe care o exprima are caracter unilateral, cu admiterea acceptarii de catre functionar, care se realizeaza in momentul prestarii juramantului.caracterul sau formal, obligatia formei scrise a actului de numired) trebuie sa contina clauze impuse obligatoriu de catre lege si anume: temeiulo legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data de la care functia urmeaza a fi exercitata, drepturile salariale, prcum si locul de desfasurare a activitatii e) fiind o manifestare de vointa facuta in consideratiunea unei persoane fizice determinate, are un caracter personal, intuitu personae.