Generalitati si compartimentele lichidiene

Masurarea volumului diferitelor compartimente lichidiene ale organismului
Principiul dilutiei, substante indicatoare
Volumul unui corp lichidian poate fi masurat prin introducerea unei substante indicatoare in compartimentul respective urmata de dispersia omogena a acestei substante in intregul volum lichidian dupa care se analizeaza gradul de dilutie.
Reglarea schimburilor lichidiene si a echilibrului osmotic intre LIC si LEC

Distribuirea lichidului intre compartimentul intracellular si extracellular este determinat de efectul osmotic al solvantilor cu molecula mica. In special ionii de sodium , Cl care isi exercita influenta de o parte si de alta a membrane celulare.
Principiile de baza ale osmozei si presiunea osmotic
Osmoza reprezinta difuzia apei printr-o membrane cu permeabilitate selective care separa 2 compartimente, sensul fiind de la compartimentul care contine Solutia mai diluata (concentratia crescuta a apei) spre compartimentul care contine Solutia mai concentrate( concentratie scazuta a apei)

Relatia dintre presiunea osmotic si osmolaritate
Presiunea osmotic a unei solutii este direct proportional cu concentratia de particule osmotic- active din Solutia respective. Aproximativ 80% din osmolaritatea totala a lichidului interstitial si a plasmei se datoreaza ionilor de sodium si clor. In cazul LIC aproximativ jumatate din osmolaritate se datoreaza ionilor de K.

Osmolaritatea totala a fiecaruia dintre cele 3 compartimente este de aproximativ 300 miliosmori/l. Intre LIC si LEC este mentinut echilibrul osmotic. Cand intre LIC si LEC nu exista echilibru osmotic este generate o forta care deplaseaza apa prin membrane celulara.
Difuzia transmembranara se realizeaza atat de rapid incat orice diferenta de osmolaritate intre aceste 2 compartimente este corelata in cateva secunde-minute.