Gestiunea pietelor agricole pana ia reforma din 1992

7.2.1. Interventii pentru limitarea productiei agricole si reducerea preturilor garantate Pentru reducerea excedentelor agricole s-au practicat masuri de reducere -inghetare a preturilor si de limitare a productiei achizitionate de catre organismele de interventie.Reducerea preturilor garantate a avut ca scop reducerea excedentelor si restructurarea productiei. Primele masuri de reducere s-au luat in anul agricol 1985/1986, cand Consiliul a inghetat preturile la produsele principale. Masurile de reducere a preturilor nu au dat rezultatele asteptate, intrucat nu s-au mentinut o perioada mai lunga de timp, nu vizau toate pietele excedentare si nu au fost corelate cu masuri complementar.

Reformele politicilor de piata au inceput in anul 1984 cand, in contextul cerut de disciplina bugetara, au fost impusi "stabilizatori" pentru diferite produse. Acestia asigurau unele reduceri de preturi sau reduceri ale subventiilor daca productia totala depasea anumite "cantitati maxime garantate".Ca mecanisme de limitare a productiei si de reducere a excedentelor s-au utilizat "sistemul cotelor" si "sistemul stabilizatorilor bugetari".

Excedentele au aparut in cursul deceniului '70, astfel incat in anul 1982 rata de autoaprovizionare cu lapte si produse lactate era de 122%.
In aceasta perioada s-au practicat diferite programe si masuri de gestionare a pietelor. Astfel, din 1977 s-au introdus "taxele de coresponsabilitate" pentru lapte, iar in 1986 pentru cereale.Principiul coresponsabilitatii pe piata produselor lactate a actionat ca o amendare administrativa a producatorilor care depaseau cotele, prin reducerea permanenta a cantitatilor globale garantate, acordarea unor indemnizatii pentru producatorii care isi incetau activitatea, suspendarea temporara a compensatiilor.

Cu toate ca sistemul de cote nu a avut efectele scontate, datorita lipsei posibilitatilor de compensare integrala a reducerii de venituri, s-a reusit o anumita limitare a productiei si stabilizarea pietei. Ca urmare a scaderii productiei de lapte, pretul de piata s-a apropiat de pretul indicativ, au scazut stocurile publice de lapte praf si unt, s-au redus efectivele de vaci si au scazut cheltuielile garantate de FEOGA.

Pentru reducerea excedentului si limitarea productiei in sectorul culturilor de camp s-au stabilit, intr-o prima etapa, "praguri de garantie". Astfel, in 1982 s-au stabilit plafoane de productie pentru transformare, iar in 1984 s-au aplicat la nivel comunitar pentru graul dur, floarea-soarelui, stafide etc.

Din 1985/1986, pentru gestionarea crizei agrobugetare s-au introdus "stabilizatori agricoli", ca mijloc de diminuare a cheltuielilor de garantare, concretizati in "cantitati maxime garantate". Acest sistem s-a aplicat in contextul reformei Fondurilor structurale si a instituirii liniei bugetare agricole din 1986.

"Stabilizatorii agricoli" au actionat diferentiat pe piete si au produs efecte pozitive asupra pietei cerealelor si oleaginoaselor.
O alta masura de limitare a productiei a fost "retragerea facuitativa din cultura a unor suprafete". inca din 1968, S. Mansholt a propus "Programul de reforma structurala" in care figura aceasta masura, dar care a fost inclusa in dreptul comunitar abia din 1988.Alta masura de limitare a productiei a fost "extensificarea". Aceasta a fost promovata prin Regulamentul nr. 1094/1988 pentru unele culturi vegetale (cereale, oleaginoase, tutun, bumbac, legume, vin, ulei de masline, fructe) si pentru sectoarele bovin si ovin.