Grupul mic

De ce se formeaza grupurile? Aceasta intrebare i-a animat pe psihologii sociali de la chiar aparitia acestei discipine. Ne amintim ca unul din primele raspunsuri a fost dat de McDougall (1908) prin elaborarea conceptului de instinct gregar. Vom trece in revista in cele ce urmeaza cateva din raspunsurile oferite pana in prezent de studiile de psihologie sociala.

1. Atingerea unor scopuri complexe, realizarea unor sarcini dificile, imposibile pentru membrii grupului luati separat.
Urmand acestui motiv de structurare a grupurilor, apar grupurile de munca, grupurile centrate pe rezolvarea unui set de probleme, grupurile legislative.

Unul din studiile ce sustine formarea grupurilor in vederea atingerii unui scop comun este cel realizat de Sherif (1966). A fost un experiment de teren, realizat intr-o tabara de vara in care subiectii au fost baieti cu varste cuprinse intre 11-12 ani. Initial, grupurile erau independente, membrii unuia dintre acestea nu stiau de existenta celorlalti. Pentru a stimula dezvoltarea grupurilor, experimentatorii le-au cerut subiectilor din cele doua grupuri sa realizeze sarcini dificile, care puteau fi realizate doar de grup - sa transporte obiecte grele (ex. o canoe la apa), sa curete si sa amenajeze plaja pentru a putea fi folosita.

Foarte curand, fiecare grup si-a ales un nume, au evoluat spre ceea ce putem numi un grup. Si-au dezvoltat roluri, norme, paternuri de comportament specifice fiecarui grup.
Odata grupurile stabilite, experimentatorii le-au pus in contact unul cu celalalt si le-au implicat in diverse forme de competitie (turnee de jocuri care se finalizau prin acordarea de premii pentru invingatori). Subiectii nu numai ca s-au angajat in aceste forme de competitie, dar curand conflictul s-a extins inafara acestor competitii (turnee organizate).Subiectii se angajau in altercatii, faceau incursiuni distructive unul in tabara celuilalt.

Autorii descriu comportamentul grupurilor in acest punct ca fiind similar unor bande de cartier.Au fost facute mai multe incercari de a reduce conflictul dintre grupuri, subiectii fiind implicati in activitati comune: excursii, urmarirea unor filme, participarea la dezbateri pe teme religioase/morale, a fost introdus un al treilea grup, prezentat ca inamic comun al celor doua grupuri. Aceste strategii s-au dovedit insa a fi ineficiente, conflictele continuand sa se manifeste.