Imaginea institutionala

Trimis la data: 2007-09-21
Materia: Comunicare
Nivel: Facultate
Pagini: 60
Nota: 9.50 / 10
Downloads: 2
Autor: Nicu
Dimensiune: 81kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui curs:
Curs despre Imaginea institutionala
Imagologia. Generalitati
O directie de cercetare in domeniul stiintelor umane, despre care se vorbeste tot mai mult la noi, in ultimii ani, este imagologia, sau studiul reprezentarilor colective despre strain -despre "celalalt"-, cristalizate in stereotipii, clisee, imagini. Imagologia, ca domeniu si metodologie de cercetare, revendicata si practicata in varii ipostaze, reprezinta o entitate proteica, dupa cum fac apel la ea comparatistii literari, istoricii, etnopsihologii, dar si politologii, adaptate domeniului specific de aplicare.

Cursuri similare:

Curs despre Imaginea institutionala
O constanta este, totusi, punctul de plecare: notiunea de "imagine", care trebuie perceputa in sens figurat, si nu de imagine reala, fotografica, a realitatii straine. Imaginea "imagologica" este o reprezentare concentrata, simplificatoare, realizata sub forma cliseului, a stereotipului. Ne aflam, din acest punct de vedere, pe terenul psihologiei, unde imago este o reprezentare, o constructie mentala. Precizam, tangential, ca, pentru studiul imaginilor reale, conforme cu realitatea, menite sa ajute la diagnosticare si tratament, medicina foloseste termenul de "imagistica".

Imagologia opereaza cu reprezentari colective, socializate, ce demonstreaza o mentalitate colectiva si care sunt considerate ca repere pentru acea comunitate. Exprimarile condensate, memorabile, sunt admise ca atare, axiomatic, avand o functie descriptiva si de (re)cunoastere, ocupand un loc important in imaginarul social. Acestea sunt cliseele, sau stereotipiile nationale, de genul "scotian zgarcit", "roman harnic si ospitalier", "francez iubaret", "evreu cu simt de afaceri" si asa mai departe. Caracterele atribuite diferitelor popoare sunt puse sub semnul imuabilitatii, de aceea, in textele de factura folclorica, apar aluzii la divinitate, ca garant al datului vesnic. Ne amintim, pentru demonstratie, inceputul Baltagului: "Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. Pe tigan l-a invasat sa cante cu cetera si neamtului i-a dat surubul etc. "

Se pare ca primul care a folosit termenul de stereotip, cu referire la reprezentarile sociale, a fost jurnalistul american Walter Lippmann, in cunoscuta sa lucrare despre opinia publica (1950). Pentru acesta, a vedea totul prin categorii ("types and generalities") reprezinta un mod economicos de cunoastere, dar si una dintre cele mai subtile si insidioase metode de influentare (astazi am spune manipulare). ":Ni se spune despre univers inainte de a-l vedea. Ne imaginam cele mai multe lucruri inainte de a le cunoaste personal". In acelasi timp, atrage atentia W. Lippmann, sistemul de stereotipuri este legat de traditii si de propria pozitie in societate. "Orice alterare a stereotipurilor seamana cu o zguduire a temeliilor lumii'', sustine cercetatorul.

Imaginile nationale sunt rareori mono-stereotipii, adica reduse la un singur element, ca in exemplele citate mai sus ("scotian zgarcit", "francez iubaret", "roman ospitalier" etc.). Acestea pot fi considerate un caz limita, de reductie extrema operata de mecanismul stereotipiei. Poate n-ar fi lipsit de interes sa reamintim aici, pentru detalierea problemei, observatiile lui George Calinescu privitoare la specificitatea caracterelor nationale: "Francezii sunt rationalisti, germanii idealisti, englezii pragmatici, rusii mistici, orientalii fatalisti.[...] O cultura contine in sine toate notele posibile, precum un individ toate aspectele caracterologice. Francezii sunt cartezieni, dar unii sunt mistici, englezii sunt pragmatici, dar multi sunt niste visatori, germanii sunt romantici si sistematici, dar printre ei sunt sceptici si dezordonati. Specificitatea nu e o nota unica, ci o nota cu precadere."

Monostereotipiile fiind discutabile si mai usor de demontat, cliseele se cumuleaza in fascicule, constelatii, corp cu multiple fatete, sau, ca in terminologia lui Cadot -preluata de Pageaux-, "agregat mitoid". Numele Elvetiei evoca, de exemplu, pentru un roman din zilele noastre, "munti, ceasuri, banci, ciocolata si ... reuniuni internationale", amestecand elemente de cadru natural cu produse traditionale si viata politica. Imaginea traditionala a turcului cuprinde elemente exotice ce tin de o civilizatie straina (fes, salvari, iatagan, moschee, harem etc.), ca si trasaturi fizice si de caracter valorizate negativ, el fiind, in general, dusmanul (uratime, cruzime, neomenie, lasitate). Peste aceste straturi, se instaleaza imagini contemporane, de asemenea din registrul depreciativ, negativ, rezultate din contacte umane de un anumit tip: negustor de bazar, sofer de TIR etc.

Polistereotipia poate proveni si din reflectarea aceleiasi strainatati (alteritati) de catre autori diferiti, sau pe o perioada mai indelungata. Insumarea multiplelor fatete va contura o "imagine medie", un fel de "portret-robot", pentru a prelua, impreuna cu Klaus Heitmann, un termen din recuzita politiei criminale .

Imagologia, un studiu interdisciplinar
Imagologia, ca metoda de investigatie, este o disciplina de granita, interdisciplinara. Ea intereseaza etnopsihologia, sau psihologia popoarelor, unde a generatt anchete, diagnoze si actiuni concrete.

Sociologia, istoria si istoria mentalitatilor studiaza si ele imaginea "celuilalt", a strainului, marginalizat sau minoritar. Imaginea celuilalt si mecanismele alterarii au fost chiar tema generala a unui congres mondial de stiinte istorice desfasurat la Stuttgart in 1985, care a analizat rolul mentalului colectiv in modelarea devenirii istorice. De fapt, in urma congresului de la Stuttgart, imagologia si-a castigat dreptul la existenta in cetate, institutionalizandu-se in universitati, in programe academice, de doctorat sau masterat. In istoriografia romana, studiile de imagologie si imaginar social au cunoscut o adevarata "explozie" in ultimii ani, luand-o, probabil, pe teren romanesc, inaintea comparatismului literar.

Reflectarea strainului, a "celuilalt" este si o parte componenta a imaginarului social: delimitarea fata de alteritate permite grupului sa-si afirme propria identitate, face parte din structura discursului identitar. Politica nu ramane nici ea imuna fata de imaginile stereotipe, uneori prejudecati. Imaginile negative pun in miscare mecanisme de blocare a contactelor bilaterale si internationale, cata vreme o imagine atragatoare stimuleaza astfel de legaturi. De exemplu, unificarea Germaniei a reinviat in memoria colectiva a europenilor atatea imagini razboinice, ingrijoratoare.

Doua siruri de distinctii se cuvin a fi operate intre mai multe concepte inrudite, intre care exista deseori suprapuneri: imagologia practicata de comparatismul literar; fata de cea descinsa din istoria mentalitatilor (domeniu istoric) si, pe de alta parte, de cea cu care opereaza etnopsihologia.

Imagologia comparata foloseste ca surse cu precadere textele literare, jurnale, memoriale de calatorie, studiaza strainul ca personaj literar, apoi traduceri si comentarii critice care profileaza imaginea la un moment dat a "geniului creator" al altui popor. Imagologia literara comparata, fara a exclude cu desavarsire studiile de stricta contemporaneitate (cum ar fi cele ale lui J. M. Moura despre imaginea Lumii a Treia, amenintatoare in romanul occidental), are mai curand o perspectiva istorica, manifesta un recul fata de prezent, proiecteaza imagini din trecut: calatori francezi (occidentali) in Persia in secolul al XVIII-lea, imaginea Portugaliei din sec. al XVIII-lea, Rusia secolului al XIX-lea etc.

Aceasta din urma trasatura o apropie de istoria mentalitatilor, de care insa o desparte (pe langa buna parte din izvoarele scrise) si profilarea exclusiva spre imagini nationale - imaginea globala a strainului ca reprezentant al altei tari, al altui popor, -cata vreme, pentru istorici, "celalalt" poate fi o categorie sociala marginalizata, un element alogen intern. Continutul imagologiei se reflecta in istoria mentalitatilor si a relatiilor internationale.

Istoria mentaliatilor a inaugurat o perspectiva inovatoare si globala asupra trecutului, care ia in considerare mijloacele prin care oamenii vechilor societati vad, percep si isi imagineaza cosmosul, lumea, pe ei insisi, pe ceilalti, sistemul de valori din care se creeaza atitudini, comportamente, reactii fata de unii sau de ceilalti, fata de mijlocul ambiental, social sau politic. Istoria mentalitatilor, perceputa ca o istorie culturala alternativa, a inceput sa-si contureze statutul in ultimul deceniu al secolului trecut ca o istorie a reprezentarilor.

Obiectul sau de studiu este reconstituirea comportamentelor, cuvintelor si tacerilor care exprima conceptia asupra lumii si sensibilitatile colective. Elementele fundamentale ale cercetarii de istorie a mentalitatilor consista in reprezentari , imagini, mituri, valori, recunoscute sau acceptate de grupuri sau de societate ca un ansamblu care constituie esenta psihologiei colective.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.