Inaltimea minima a cosului si influenta asupra valorii concentratiei

Ipotezele noastre sunt cvasiidentice cu cele ale Diviziei de Populatie a Natiunilor Unite in ceea ce priveste mortalitatea si migratia externa. Mortalitatea pe varste ar urma sa scada continuu, speranta de viata ajungand in anul 2025 la 73 de ani la barbati si la 79 de ani la femei, valorile pentru anul 2050 fiind de 76 si, respectiv, 82 de ani. In ceea ce priveste migratia externa, aceasta nu este luata in considerare in proiectarile noastre, orice tentativa de cuantificare prospectiva a acestei componente parandu-ni-se hazardant a si lipsita de suport solid.

Oricum insa, credem ca migratia externa va continua sa fie negativa, ceea impune o anumita prudenta in aprecierea rezultatelor proiectarilor. Toata argumentatia pentru neincluderea migratiei, ca si pentru ipotezele asupra mortalitatii si fertilitatii, este detaliat prezentata in studiu. Ceea ce diferentiaza proiectarile noastre de cele ONU-Seria 2002, sunt ipotezele asupra fertilitatii, pentru ca intreaga noastra constructie este conceputa sa ofere un anumit raspuns la teribila intrebare: unde vom ajunge?

Intr-un context economic si social atat de complex cum este cel actual, cu dezvoltari demografice imprevizibile, orice abordare prospectiva a fertilitatii este relativa si credem ca viitorul trebuie creat. Din criza demografica in care ne aflam si care se prefigureaza si pentru anii urmatori in absenta interventiei eficiente, abordarea normativa este singura pe care o putem urma, daca privim viitorul cu atitudine pozitiva. Cele doua ipoteze de evolutie a fertilitatii sunt tocmai rezultatul unei astfel de abordari. In varianta medie, nivelul de inlocuire a generatiilor ar urma sa fie atins in anul 2050 iar in varianta superioara in anul 2025.

Chiar daca la orizontul anului 2025 rezultatele noastre nu difera de cele din proiectarile ONU, situatia este diferita dupa acest an si tocmai acest obiectiv s-a urmarit, adica reducerea deteriorarii demograficului si, eventual, stoparea acesteia si reluarea unei cresteri naturale minime pe termen foarte lung. In varianta medie, populatia ar ajunge in anul 2050 la 20 de milioane (fata 18 in proiectarile ONU) iar in varianta superioara, la 22 de milioane (fata de 20). Nu trebuie omis, migratia externa nu este inclusa.

Proiectarile demografice au reprezentat, din totdeauna, un instrument fundamental in elaborarea programelor si strategiilor de dezvoltare economica si sociala. Nu stim in ce masura aceste proiectari vor fi utilizate in definirea si elaborarea marilor optiuni si programe in materie de dezvoltare economica sectoriala pe termen lung. Nu la fel stau insa lucrurile daca privim abordarea prospectiva a populatiei din aria nevoii redresarii actualei situatii demografice. Proiectarile sunt in acest caz indispensabile si aceasta finalitate se afla in intregul nostru demers iar studiul reprezinta una din abordarile posibile.